10 romane, peste 150 de povestiri
40 de titluri traduse, în peste 15 limbi.
Pe scurt
Doina RUȘTI este scriitoare, autoarea trilogiei fanariote, compusă din romanele Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015), precedată de alte două romane de succes, cu miză socială puternică: Fantoma din moară (2008) și Lizoanca la 11 ani (2009). A mai publicat Zogru (2006), Cămașa în carouri (2010), Logodnica (2017), Omulețul roșu (2010), Paturi oculte (2020) ș.a
Profesor universitar, cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale pentru film.
Doina Ruști / Doina Rusti
Pe larg
DOINA RUȘTI (15 Feb 1957), cu strămoși veniți din Muntenegru, turci, evrei și mai ales români dunăreni, scrie proză caracterizată printr-un balcanism accentuat, cu un imaginar de surse diverse. Și-a petrecut copilăria într-un sat din sudul României (Comoșteni), într-o familie de învățători, care făceau eforturi mari să supraviețuiască într-o lume comunistă. Regulile absurde & haosul instalat la sfârșitul dictaturii transpar ficțional în Fantoma din moară, roman care aduce un univers fabulos, stăpânit de fantome și de hierofanii. Romanul a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, fiind considerat „una dintre cele mai convingătoare și expresive ficțiuni despre comunismul autohton, publicate în ultimul deceniu” (Paul Cernat).
Tradus în limba germană, s-a bucurat de primire elogioasă în Neue Zürcher Zeitung: „Cartea Doinei Ruști etalează o gamă largă de aptitudini literare, care dau măsura rezistenței în istoria românească a secolului XX”.
Confesiuni: la taclale cu Eugen Istodor, pe Hot News
În Encyclopedia lui J. A. Weinstock, romanul Fantoma din moară este încadrat în stilul neogotic.
În același registru fantastic sunt scrise și alte romane. Zogru (tradus în italiană, maghiară, spaniolă, bulgară) creează un personaj insolit și un tip de fantastic înrudit cu cel din picturile lui Chagall, după cum remarca un cotidian din Santiago de Chile:
„Plin de umor în unele secvențe, în altele tragic și feroce, uneori fantastic și luminos, ca o pictura de Chagall, ceea ce predomină în această poveste minunată este figura teribilei singurătăți în care se află spiritul uman lipsit de iubire.” (Pedro Gandolfo, El Mercurio)
Recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor, a beneficiat de o bursă a guvernului maghiar și de cronici entuziaste.
În aceeași manieră sunt scrise și romanele Omulețul roșu (2004), Homeric (2019) și Paturi oculte (2021), dar mai ales Mâța Vinerii. Acesta din urmă, probabil cel mai tradus roman a fost elogiat pentru tipul de imaginar și pentru stil:
„Mâța Vinerii - o jubilație stilistică, o literatură vitală, cum era Parfumul lui Suskind până la un punct și Laur al lui Evgheni Vodolazkin, de la alt punct, mai departe.” (Dan C. Mihăilescu). integral
https://www.youtube.com/watch?v=CoA4kq5w3oM&list=PLHwZFmt_GgYEo5dFc_5wU_mMnsppGvrOk&index=43
Szenkovics Enikő a primit Premiul pentru traducere romanului din partea Uniunii Scriitorilor Maghiari (Budapesta, 2017).
Un loc special ocupă romanul Manuscrisul fanariot (2015), tradus parțial în engleză, care abordează un tip de realism magic, fabulatoriu și liric pe alocuri.
Alte romane adoptă un realism crud. Între acestea, Lizoanca, despre care presa din țară și din străinătate a scris la superlativ, a primit Premiul „Ion Creangă”, al Academiei Române, 2009. S-a vorbit adeseori despre valoarea literară a romanului (La Opinion - Murcia, La Jornada, Mexico) și despre veridicitatea scrierii:
„Doina Ruști, cu o desfășurare gradată a poveștii, prelungește durerea și groaza până la limite nebănuite, aducând la suprafață cauzele. A reușit să scrie despre acea parte întunecată și chiar invizibilă a societății, punându-i sub semnul întrebării multe dintre elementele esențiale. Doina Ruști are capacitatea rară de a surprinde ipocrizia indivizilor și a societății, violențele de tot felul sub cele mai inofensive forme, dar în același timp, sub lentoarea derulării epice, ele au o funcție constant erozivă. O scriitură picturală și cinematografică, dată și de utilizarea perfectă a comparației”. (Ramón Acín, Turia, 2015).
Un cotidian din Budapesta o așează între cele mai bune cărți traduse în 2015, alături de Supunerea lui Houellebecq, iar Il Libero (Torino) o compară ca stil cu Ciuma lui Camus.
Omulețul roșu s-a bucurat de cronici pozitive în țară și în Italia, fiind apreciată atât originalitea expresiei (La Stampa), cât și complexitatea subiectului (Il Venerdì di Repubblica) ori tipul de fantastic (Stato).
„…un mondo allucinato, convulso, assurdo eppure coerente e reale quanto sa esserlo la fantasia, un bizzarro e imprevedibile Paese delle Meraviglie elettronico in cui Laura si avventura incantata e indomita come un’Alice telematica.” (Roberto Merlo -“Ritorno a Babele", Neos Edizioni, 2016, Torino)
Preocupată atât de registrul fantastic cât și de cel realist, Doina Ruști reușește să scrie la fel de convingător și despre atrocitățile lumii contemporane, și despre idealurile înalte. Personajele ei, fie realiste fie fantastice, sunt memorabile și marcante. În romanele sale se regăsesc adeseori violatori, ucigași, oameni flămânzi, viciați și consumați de idealuri mărunte. Dar cu aceeași mână sigură, de romancier versat, Doina Ruști construiește și personaje fantastice, elfi, spiriduși, fantome, motani fermecați și vrăjitori, care i-au făcut pe unii critici să-i compare opera cu cea a lui Bulgakov, Süskind ori Marquez (apud Dan C. Mihăilescu, Bojidar Kuncev).
Tematica diversă și puternic ancorată în actualitate, ca și „capacitatea rară a Doinei Ruști de a schimba cu ușurință registrele narative o așează între scriitorii de primă mărime ai literaturii românești contemporane” (Nicolae Breban).
Doina Ruști, Nicolae Breban
Trăiește în București, este scenaristă, iar ocazional face și regie de film. A regizat un film de scurt metraj, după povestirea sa, Cristian, care a avut premiera la Cannes, 2015, fiind selectat și în alte festivaluri internaționale. De asemenea, a scris dialogurile pentru Miracolul din Tekir (Premiul pentru cel mai bun film elvețian, Zürich, 2016) și scenariul pentru documentarul The Greek Slave (r. Germain Kanda), selectionat la One World Romania’s, 2015 etc.
Are titlul academic de profesor universitar, cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale pentru film.
Din 2019 a renunțat la catedra universitară, în momentul de față ținând doar cursuri de scriere creativă, la Universitatea din București.
Printre altele, a inițiat revistele Ficțiunea și Cinematographic Art, colecția Biblioteca de Proză Contemporană a Editurii Litera, fiind angrenată în numeroase activități (a fost directorul Centrului Cultural Media Pro, decanul Facultății de Jurnalism a Universității Media, specialist în scenarii la Media Pro Pictures, profesor la UNATC, Universitatea Media, Universitatea din București, director de departament la Universitatea Hyperion, membru în consilii și în societăți științifice internaționale. A scris peste 30 de cărți de nonficțiune și în jur de 50 de articole științifice, a făcut parte din comisii doctorale sau de acordare a titlurilor universitare, din jurii CNC, CENNAC, ICR etc.), toate acestea fiind secundare și nesemnificative pentru ocupația principală, cea de prozatoare.
Semnează cu pseudonimul Ruști, convinsă fiind că renunțarea la numele strămoșilor constituie una dintre marile încercări ale unui om.
Scrierile sale s-au bucurat de exegeze și de recenzii laudative în numeroase cotidiene sau reviste literare internaționale, între care El Mercurio (Santiago de Chille), Neue Zürcher Zeitung, Il Manifesto, Las Últimas Noticias, La Jornada (Mexico City), Stato Quotidiano, Turia, La Stampa, La Opinión, Il Libero, Magyar Nemzet, La Repubblica, Beijing Daily ș.a.
Pagină web: http://doinarusti.ro
(sinteză de Elena Costea)
Fantoma din moară la Târgul de la Frankfurt;
Audiobooks: VOXA
Internet Movie Database: bio
Asociația Creatorilor de Ficțiune
American Romanian Cultural Society
Facebook Page; Instagram; Linkedin; Goodreads; Youtube channel
Doina Ruști
Cărturești, 2008, la apariția romanului Fantoma din moară. Doina Ruști & Paul Cernat
Pentru mine n-a fost ușor că toată lumea din casa noastră citea și era plină de recomandări. Or, eu voiam să fiu un fel de explorator. Mă așteptam să descopăr ceva capital și, mai ales, diferit de ceea ce descoperiseră ai mei în cărțile pe care le tot târau după ei prin casă, prin grădină, prin balcon, care, trebuie să vă spun că era o incintă largă, cu trei pereți din geamuri, ca un terrarium, care, după ce începeai să citești, devenea un pahar de șampanie.
Tata era iubitor de poezie. Bunică-mea citea romane contemporane, adeseori românești, din care-mi mai citea și mie câteodată. Mama ținea pe noptieră chestii lacrimogene. Iar bunicul - ce să vă spun! Era cel mai alunecos: alegea cărți foarte diverse, de altfel, el era singurul din familie care citea chiar și ziarul.
În contextul ăsta, eu l-am descoperit pe Balzac, la 14 ani, fără știrea lor. Dar n-am citit un roman, ci, la rând, un raft de bibliotecă. Fraza amplă și zidăria solidă a romanelor lui îmi dădeau un asemenea confort, încât eram convinsă că n-o să mai citesc nimic altceva tot restul vieții. Balzac a fost prima mea iubire, adică acel parfum, care se topește ori de câte ori vrei să te-ntorci la el.
La Comoșteni, cu familia. Pe fundal - moara bântuită, din romanul Fantoma din moară
Shelf Media Group, Los Angeles
Paris (2023), Londra (2022), Belgrad (2023) Madrid (2019), Goangzhou, Shenzhen (2018), Gavoi (2018), Santiago de Chile (2018), Istanbul (2015), Barcelona (2014), Budapesta (2007, 2014, 2015, 2018), Viena (2008), Plovdiv (2009), Torino (2009, 2011, 2012, 2013), Frankfurt (2009, 2018), (2010, 2013, 2018), Moscova (2010), Roma (2011, 2012), Granada (2011, 2019), Dusseldorff (2013), Berlin (2013) .
Leipzig, 2010: Doina Ruști,Richard Swartz
“Timpul trecut: mort dar cu pretenții.”
(Patru bărbați plus Aurelius)
Scriitoare (proză)
Scenaristă
Analist de scenarii
Prof. univ. dr. (Cinematografie, Universitatea Media PRO, UNATC; Univeristatea din București ș.a)
peste 40 de ani de profesorat - toate treptele academice
(din 1999 - lector univ asociat, 2001 - lector titular; 2007. profesor univ)
Redactor-șef al revistei academice „Cinematographic Art” 2007-2019
Asociația Creatorilor de Ficțiune (ACF)
PEN Club Romania
Uniunea Scriitorilor din România
Societatea Internațională Dante Alighieri
DACIN SARA
COPYRO
2007 - titlul de profesor univ., cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale pentru film; din 2010 - specializare și în istoria teatrului universal.
2007-2008 Stagiu de formare: Story editing, Script editing. Centre for Research on the Wider Benefits of Learning (WBL) & Centre for Adult Literacy and Numeracy (NRDC). Director de program: John Vorhaus.
2000.Doctorat în Științe filologice, Universitatea București
1976-1980 Facultatea de Filologie , Al. I. Cuza, Iași
1972-1976 Liceul Garabet Ibrăileanu (limbi clasice), Iași
Când am terminat facultatea aveam 23 de ani și-o față de chinez flămând. Veneam lunar la București, cu diverse manuscrise, încercând să intru într-o editură. De obicei era cineva, un portar, de care n-am putut niciodată să trec. Și-acum am dosare cu proză scurtă, care era foarte la modă pe vremea aia. De asemenea Fantoma din moară datează din aceeași perioadă.
1978: Colocviile Eminescu, Iași. Doru Pruteanu, Basil Popovici, Ioan T Morar, Sorina Ioanovici, Doina Ruști
Premiul Ion CREANGĂ al Academiei Române/2009
Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru proză (Fantoma din moară)/ 2008
Premiul Asociației Scriitorilor, București, pentru romanul Zogru, 2007
Premiul pentru proză al revistei Ateneu, 2015
Medalia de Aur a Schitului Darvari pentru merite literare, 2008
Premiul revistei Convorbiri literare, pentru proză/2006
Premiul Ad Visum, 2005 pt debut
Diploma de Onoare a Primăriei Sectorului 2, Bucuresti, 2007 Gradație de Merit, 2000, acordată de Ministerul Educației pentru servicii aduse învățământului românesc.
Paturi oculte, Litera, bpc, 2020, 2022, prefață de Petrișor Militaru
Homeric, Polirom, Fiction Ltd, 2019
Logodnica, Polirom, Fiction Ltd, 2017
Mâța Vinerii, Polirom, Fiction Ltd, 2017, Top 10+, 2018, Litera, 2024, prefață de Alina Bako
Manuscrisul fanariot (roman), Polirom, Fiction Ltd, 2015, Top 10+, 2016, Litera, 2022, prefață de Emanuela Ilie
Mămica la două albăstrele(roman), Polirom, 2013, Litera, 2024, prefață de Andreea Banciu
Patru bărbați plus Aurelius (roman), Polirom, 2011,
Lizoanca (roman), Ed Trei, 2009, Polirom, 2017, Litera, 2023, prefață de Pomplilia Costianu Chifu
Fantoma din moară (roman), Ed. Polirom, Ego. Proză, 2008, 2017, Litera, 2024, prefață Paul Cernat
Zogru (roman), Editura Polirom, Iași, 2006; 2013 , Litera, 2022, prefață Raluca Andreescu
Omulețul roșu (roman), Ed. Vremea, București, 2004, 2012, Litera, 2021, prefață Roberto Merlo
Debutul. Cu Ioan Groșan, Barbu Cioculescu, Silvia Colfescu
Depravatul din Gorgani, LITERA, 2023
Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot, LITERA, 2022
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București (puzzle epic), Ed. Polirom, 2010
engleză, germană, spaniolă, franceză, italiană, maghiară, bulgară, slovenă, macedoneană, sârbă, croată, turcă, ivrit, chineză, daneză, rusă
Guangzhou, 2018
Zogru, Les Editions du Typhon; Marseille, 2022. Trad. Florica Courriol
The Book of Perilous Dishes, Neem Tree Press, London, 2022 (trans James Ch. Brown)
Londra, 2022
Paris, Ambasada României, 2022
Cong Quan Shan Dao Ping Yuan De Li Zan, Si Chuan Min Zu Chu Ban She, Sichuan 2019
La gata del viernes, Esdrújula Ediciones, Granada, 2019, tans. Enrique Javier Nogueras Valdivieso.
2019, Granada, Clubului de lectură UNESCO. Centrul Federico García Lorca, Enrique Nogueras, Doina Ruști, Oana Ursache.
Ártó receptek könyve (Cartea bucatelor rele), versiunea maghairă a romanului Mâța Vinerii, Orpheusz, Budapesta,trad. Szenkovics Enikő.
Zogru trad. Sebastián Teillier, Descontextos Editore, Santiago de Chile, 2018
Freitagkatze, trad Roland Erb, Klak Verlag, 2018, Berlin
Das Phantom in der Mühle , trad. Eva Wemme, Klak Verlag, 2017, Berlin
The Truancy, The Stockholm Review Literature
Frankfurter Buchmesse, 2017: printre personaje
The Phanariot Manuscript (trans Liana Grama), Trafika Europe, Penn State, University Libraries, nr 8, 2016
The lover (trans Andrew Davidson), Trafika Europe, Penn State, University Libraries, nr 8, 2016
Eliza (Lizoanca) trans. Alexandra Kaitozis, Antolog, 2015, Skopje
Eliza a los once años, Ediciones Traspiés, Granada, 2014 (trans Enrique Nogueras)
Lizoanca tizenegy évesen trans. Szenkovics Enikő Orpheusz Kiadó, Budapest, 2015
Fenerlilere ait elyasmasi eser (Manuscrisul fanariot), frag, trans. Leila Unal, Sözcükler , 58, aprilie, 2015, Istanbul
Zogru, Sétatér Kulturális Egyesület, 2014, prin bursa "Franyó Zoltán", oferită de guvernul maghiar (trans Szenkovics Enikő)
Lizoanca, Horlemann Verlag, Berlin, 2013 (trad Jan Cornelius)
Berlin: Jan Cornelius, Doina Ruști, Georg Aescht, Gabriela Adameșteanu
Lisoanca, Rediviva Edizioni, Milano, 2013 (trad Ingrid Beatrice Coman)
Apartamentul 26, trans. Oana Ursulesku, Koracic, Belgrad, 2013
L’omino rosso, Nikita Editore, Firenze, 2012 (trad Roberto Merlo)
Bill Clinton’s Hand, Bucharest Tales, New Europe Writers, 2011, (coord:A. Fincham, J. G Coon, John a’Beckett)
Kareli gomlek ve Bukreș'teki Bașka On Hadise (Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București), trans. Cristina Dincer, Kalem Kultur Yaynlari, Istanbul, 2011
I miei ginecologi, in Compagne di viaggio, Sandro Teti Editore, 2011 (trad Anita Bernacchia) (coord Radu Pavel Gheo, Dan Lungu)
Ura pri univerzi, Zgodbe iz Romunije, Sodobnost International, Ljubljiana, 2011.
Zogru (trad. Roberto Merlo), Ed Bonanno, 2010, Roma; Catania
L’omino rosso (trad Roberto Merlo) în Il romanzo romeno contemporaneo, Ed. Bagatto Libri, 2010, Roma.
Roma: Stefano Petrocchi, Mircea Cărtărescu, Doina Ruști, Oana Bocșa Mălin, Horia-Roman Patapievici
Zogru (frag.) și prezentare biobibliografică, în 11 books contemporary romanian prose, Ed. Polirom, 2006, traducere de Alistair Ian Blyth
Zogru (roman), Balkani Publishing House, Sofia, trad: Vasilka Alexova, 2008.
Învingătorul - antologia revistei Nagyvilag (trad. Noémi László), Budapesta , sept/ 2010
Cristian (trad. în fr. Linda Maria Baros), Paris, rev Le Bateau Fantôme , no. 8, 2009, ed. Mathieu Hilfiger
Cristián (trad. Sebastián Teillier), Madrid, rev. El fantasma de la glorieta, nr. 16/2008,
The begining (poem), in Under a Quicksilver Moon, 2002, SUA, Library of Congress,
Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade (frag.) în La Jornada Semanal, nr. 455; 456, 2003 (traducere: José Antonio Hernández García)
https://es.wikipedia.org/wiki/Granada
Leipzig, 2018: Cătălin Mihuleac, Filip Florian, Doina Ruști
„Ce ascunde lumea în cărți? Bani? Bilete de dragoste? Flori presate?
Scria sedus de cerneala apoasă, pe care o urmărea cum se usucă, aducându-și aminte, pentru un fulgerător rest de secundă, cerneala fără sfârșit a profesorului Poenaru, fără ca această amintire veche să-l îndepărteze de literele militărești ori de gândul persistent că scrisul lui ar putea să moară în curând, șters de niște ape dezlănțuite, ori odată cu hârtia făcută bucățele de mâinile unui necunoscut. Firește, nu se gândea la eternitate, ci doar la acel timp victorios, când ochii lui vor descifra această primă scrisoare. Ceea ce însemna un drum lung și prăfuit, văzut cu ochii minții ca un taifun ridicat din coșul unui poștalion fără culoare…" (Open source)
EU-China Festival, 2018: Doina Ruști, Li Songzhang
Cocrișel, în Când viitorul era mic (coord.Florentina Sâmihăian) cuvânt-înainte de Liviu Papadima, ilustraţii de Oana Ispir Dan Ungureanu; ART, Arthur, 2021
Herr, în Treisprezece, Litera, BPC, 2021
Platanos, manual pt clasa a VIII-a, Ed. ART, 2020
Secretul, „Antologia Echinox”, nr.1, 2018
Kant and Max, în antologia „PEN95 România”, 2017
Uniune europeană, în volumul Cum iubim, Editura Vellant, 2016
Milițianul pierdut, în volumul Scriitori la poliție, Polirom, 2016
Prințul Avolo, în volumul Cui i-e frică de computer? Coord. Tina Sinmihăian, Liviu Papadima, Editura Arthur, 2013
Amănunte pierdute, în „Literatura română contemporană”, antologia „Echinox”, 2011
Ambasada României, Paris: Sena Latif, Doina Ruști, Ruxandra Mangu, 2022
Mesajul din sticlă, „Mnemosyning”, „Triade”, 2010
Ginecologii mei, în volumul „Tovarășe de drum” (coord. Dan Lungu, Radu Pavel Geo), Editura Polirom, 2010
Dincolo de poarta mov, în volumul Care-i faza cu cititul, Editura Art, 2010 (coord. Liviu Papadima, Tina Sâmihaian)
Darul lui Marțisara, în volumul Bookătăria de texte, „Clubul ilustratorilor” (coord. Florin Bican), 2009 (volum colectiv)
Domnul deputat se prăbușește, „Nouă nuvele politice inedite”, Editura Tritonic, 2009, coord. Horia Garbea (volum colectiv)
Cireșele din asfalt în volumul „Farse, lacrimi și o găleată de sânge”, Editura Limes, 2008 (coordonator Mircea Petean) - antologia USR
Țâțe, în volumul „Povești erotice românești”, Editura Trei, 2007
s.a
Baticul, Opt motive,nr 88, 2021
Muzeul manuscriselor, Opt motive, nr 74, 2021
Ușa secretă, Opt motive nr 30, 2020
Dincolo de întâmplări, revista „Iocan”, 2018
Umbra perfidă a unei iubiri, revista „Apostrof”, nr. 8, 2016
Uniune europeană, în volumul Cum iubim, Editura Vellant, 2016
Milițianul pierdut, în volumul Scriitori la poliție, Polirom, 2016
Cream Truffles, „România literară”, nr. 31, 2015
Pădurea Râioasa, „Ramuri”, nr. 2, 2014
35 de minute după, „România literară”, 2014
Vizita, „România literară”, nr. 8, 2013
Fiatul negru, „Viața românească”, nr. 9-10, 2013
Prințul Avolo, în volumul Cui i-e frică de computer? Coord. Tina Sinmihăian, Liviu Papadima, Editura Arthur, 2013
Trattoria Amore, „Catchy”, 30 aprilie, 2012
Cinematograful din mall, „România literară”, nr. 7, 2012
Criptele ADN-ului, „Ziarul financiar”, 15 iunie, 2012
Amantul, „România literară”, nr. 29, 2011
Cum a început blazarea lui Cici Bezergheanu, „Bucureștiul Cultural”, nr. 107, 19 iulie, 2011
Magazin provincial, „Obiectiv Cultural”, 2 mai, 2011
Fluierul roșu, revista „Timpul”, martie, 2011
Apartamentul 26, „Timpul”, martie, 2011
Amănunte pierdute, în „Literatura română contemporană”, antologia „Echinox”, 2011
Cerceii cu topaze, „Bucureștii Vechi și Noi”, Editura Subiectiv, 2011 (coord. Andrei Slăvuțeanu)
Năltărogul, „Bucureștii Vechi și Noi”, Editura Subiectiv, 2011 (coord. Andrei Slăvuțeanu)
Mult așteptatul ceas al D-nei Glodeanu – „revista 22”, „Bucureștiul Cultural”, nr. 103, 2010
Diavolul îndrăgostit, „Revista la plic”, nr. 4, 2010, Chișinău
Mâna lui Bill Clinton, „revista 22”, „Bucureștiul Cultural”, nr. 95, 2010
Mesajul din sticlă, „Mnemosyning”, „Triade”, 2010
Amiaza unui manaf ucigaș, „România literară”, nr. 25, 2010
Spiridușul de pe strada Batiște, „Luceafărul de dimineață”, nr. 1-2, 2010
Lecturi publice la Biblioteca Națională: Doina Ruști, Lucian Mîndruță
Dincolo de poarta mov, în volumul Care-i faza cu cititul, Editura Art, 2010 (coord. Liviu Papadima, Tina Sâmihaian)
Învingatorul - „Convorbiri literare”, martie, 2009
Darul lui Marțisara, în volumul Bookătăria de texte, „Clubul ilustratorilor” (coord. Florin Bican), 2009 (volum colectiv)
Prăvălia de peruci, „România literară”, nr. 52, 2009
Poveste de Paște, „România literară”, nr. 15, 2009
Domnul deputat se prăbușește, „Nouă nuvele politice inedite”, Editura Tritonic, 2009, coord.
Horia Garbea (volum colectiv)
O crimă și patru oameni care trăncănesc, revista „Hyperion”, 1-3, 2009 (povestire scrisă în 1990)
Lacătul și cheia, „România literară”, nr. 45, 2008
SIGCHLD, fork () and sleep (), sub titlul Lecția de istorie, „România literară”, nr. 29, 25 iulie, 2008
Cireșele din asfalt în volumul „Farse, lacrimi și o găleată de sânge”, Editura Limes, 2008 (coordonator Mircea Petean) - antologia USR
Unchiul meu, poștașul, „Mozaicul”, nr. 4, 2008
Uniune europeană, „România literară”, nr. 48, 2007
Cristian, „România literară”, nr.17/2007
Țâțe, în volumul „Povești erotice românești”, Editura Trei, 2007
Lângă Biserica Sf. Silvestru, „Convorbiri literare”, noiembrie, 2006
Lulu, „Vatra”, nr. 11-12, 2005
Mesajul, „Viața Românească”, nr. 8-9, 2004
SERIE DE AUTOR: vol I: Lizoanca, Litera, 2023
„I-ar fi putut zice Eliza, Eli ori Lizica. Dar nu i s-ar fi potrivit. Pe când Lizoanca era ca o mănușă: o arăta ursuză și greu de clintit."
[Serie de autor: vol II - Paturi oculte; vol III - Cămașa în carouri]
TEZA DE DOCTORAT :
Simbolurile alterității în literatura română (Facultatea de Litere, Universitatea București, 2000), publicată sub titlul Dicționar de teme și simboluri din literatura română , Univers Enciclopedic, 2002; ed a II-a, revăzută și adăugită, Polirom, 2009
Alte cărți:
Bestiarul cantemirian (2007)
Literatură universală (2007),
Scriitori români ( 2007),
Enciclopedia culturii umaniste (2006),
Mesajul subliminal în comunicarea actuală (2005),
Presa culturală (2002).
cursuri, manuale (11 manuale pentru liceu, achiziționate de Ministerul Educației, prin licitație națională) s.a.
articole (50):
The Freedom in the 18th Century, Cinematographic Art, nr 17, 2016
A Greek Who Gave Up His Freedom in the Eightheenth Century: An Unpubished Document, Eightheenth Century Studies, vol 47, nr 4, Summer 2014
The Film Actor versus The Theater Actor: "Cazul Gavrilescu" (The Gavrilescu Case) and "Pescuit sportiv" (Hooked), European Scientific Journal, vol 10, nr 5 2014, (ISI) . (coautor & Adrian Titieni)
s.a.
Ioana Pârvulescu, la Biblioteca Națională
Accademia di Romania, Roma, 2021: Oana Boșca-Mălin, Doina Ruști, Rudolf Dinu
Filme (youtube)
SCENARII
Comoara naivă (CNC) Film documentar (r: Copel Moscu) - 2018
Călugărițele vrăjitoare ( CNC) Film documentar, LM, Paradox Film (r Marius Barna), 2018
Dansul Soarelui (documentar, LM), Cornel Gheorghiță ( CNC); 2018
Selectionat la Festivalul de film de la Montreal; Festivalul de la Montpellier
Selectionat la: Ascona Film Festival, Festival Dona i Cinema – Mujer y Cine – Woman & Film, Spania, Cinefest, Los Angeles, Golden Bridge International Film Festival
Premiu: RomCon, Cel mai bun film, 2017
185 de ani de existență a Arhivelor Naționale (documentar), 2016
Cristian (scenariu®ie), SM, ficțiune, 2015.
Selectionat la: Goa Festival, SM, fiction, 2015, CineFest, Los Angeles, SM, fiction,2015, Cannes-Corner Festival, SM, fiction, 2015, Windsor Independent Film Festival, SM, fiction, 2015, Les Films de Cannes à Bucarest, 2015,
Premiul pentru Cel mai bun film străin, la Christian International Film, Florida.
35 de minute după
(r. Cristi Toporan), SM, ficțiune; scenariu.
Selecționat la: Berlin Short Film Festival Los Angeles CineFest 35 minutes after February 7, 2016, LIFF - Lyon International Film Festival, International short film festival “ The Unprecedented Cinema ”, International Shorts (Washington DC, USA)
Cream truffles, LM, ficțiune, HAI-HUI Entertainement, proiect cu finantare CNC. Dezvoltare.
Escrocheria, SM, regia: Cristian Panaitescu, independent, 2014;
Sc: Ascona Film Festival, 2014
Ascona Film Festival
Eternitatea numerelor pare sau T&S (regia: Napoleon Helmis), 2018-2019, CNC
Colectionarul de meteoriti (r. Copel Moscu), CNC, documentar, 2018-2019
Robul Grec (dezvoltare), doc. Elephant Film
Adaptari
Stela (r Anca Hirte), Elefant Film, 2018
FilTSCH (r. Brigitte Drodtloff), Elefant Film, 2015
Miracolul de la Tekir, 2015: dialoguri si adaptare. Elephant Film, Zurich - LM, fictiune, 2015 (finalizat), Premiul Cel mai bun film elvețian, Zurich, 2015
Cu Alexandru Papadopol
Scenarii scrise si nefinalizate cinematografic:
LM:
Zogru (Media Pro Pictures)
In vitro Magdalenae (Saga)
Aurelius (Saga)
Roz (r Napoleon Helmis)
Bucătarul (prod: Dan Burlac)
Fantoma din moară
Coletele
Adulter, după romanul Mămica la două albăstrele, (regia: Cătălin Mitulescu), LM, ficțiune,
Anii frumoși (Pintadera Film)
SM
Fiatul negru
Lucian Pistol
Prințul Avalo
O poveste și patru guri trăncănitoare
Mii de guri nevăzute își lăsară suspinele, acele guri mici, ascunse în cutele lumii. Guri care n-au mai mâncat, cotropite de o singură poftă. Guri care strigă, guri care șușotesc pentru o singură ființă. Gurile inflamate, din care au mușcat alte guri hăituite de moarte.
Îi zâmbea din nou și, pentru că Neicușoru nu știa ce să facă, fantoma se lipi de brațul lui, făcându-l să se urnească.
Într-o zi de august, a anului 1481, fantoma a dispărut după cum venise, închizându-se într-un bob verde, pierdut repede printre celelalte suflete care țin lumea în viaţă.
Cu buzele strânse, subțirei ca și stăpânul, țiganii lui Brăiloiu arătau ca niște viespi abia ieșite din ou.
— Oamenii singulari, diferiți de tot restul, au multe bucurii, pe care nimeni în lume nu le mai gustă, sunt privilegiați într-un fel. Și încă ceva: când ești diferit, nu trebuie să faci eforturi ca să te placă ceilalți - oricum n-o să fii niciodată egalul lor. — Și-atunci? am întrebat dârdâind. — Cel mai bine este să rămâi cum ești tu!
— Cu cine ți-ar plăcea să semeni dintre oamenii pe care-i cunoști? Lizoanca se gândi o bună bucată de vreme. Cu părinții nici într-un caz, pe Tori nici n-o punea la socoteală, Goarna se cam nasolise… De ce-ar fi vrut să fie ca cineva? Ea voia să fie exact cum era.
Niciun drum nu e mai greu pe lumea aceasta decât cel de întoarcere în locul din care ai plecat bătându-te cu pumnul în piept.
Dacă mă credeți, și-acum simt gustul trădării la fel, ca pe-o răsuflare de seară, în care se-amestecă parfum de cafea și mișcarea metalică a unei uniforme de arnăut.
În răscrucea aceasta se legăna un tecar atât de bătrân, încât, dacă bătea vântul, scârțâia ca o ușă, iar prin tecile din vârf, la care nu ajungea nimeni, trecea vijelia ca printr-o sută de troace.
Caietul meu cu coperți de mătase va fi ținut în mâini de un om care vrea să știe ce-a fost cu mult înainte ca el să se nască, în timp ce sângele lui, același sânge în care fâlfâie speranțele nemuririi, curgea prin altă carne de om.
Se zice că omul n-are dreptul să-și ia singur viața, dar de fapt e un fel de scuză, pentru că nu are curajul s-o facă.
Când l-am auzit că pomenește de mama, pe care începuse s-o ponegrească într-o engleză aproximativă, numind-o „curvă norvegiancă“, am deschis portiera și i-am băgat un cap drept în gură. Urlam cât mă țineau plămânii, ca să mă audă vaca de Julia: — Sunt irlandez, în pula mea de proști, sunt din Belfast, unde se trage cu mitraliera pe stradă!
De cele mai multe ori lucrurile grave se întâmplă nu pentru că stăpânul nu știe povestea, ci pentru că n-a auzit-o cum trebuie.
Lui Zogru îi displăcea, în general, ideea de a se strecura într-un individ, de care o femeie era deja îndrăgostită pentru că îi lua chiar și această mică bucurie de a fi el cuceritorul.
Există o sumă de oameni pregătiți să intre în viață devreme și pentru care școala reprezintă o nesăbuită pierdere de timp. Școlile ar trebui să se transforme în cluburi, să aibă o funcție de strictă socializare.
Însuși Sf. Spiridon, patronul pantofarilor bucureșteni, fu mișcat și, făcându-i-se milă de bietul Leun, care străbătuse Imperiul pentru un vis, îi trimise cea mai bună mângâiere pe care i-o putea da acest oraș. O înjurătură îi ajunse-n timpan.
Aurelius era un fel de majordom al bunicului meu, o prelungire tăcută și fandosită.
Oamenii care tac de multe ori nu sunt slabi, nu sunt rușinați. Frica lor de a nu se arăta mai proști decât ceilalți le pune lacăt la gură, îi arată neghiobi.
Prin primăvară începu să vuiască Bucureștiul că dintr-o baltă mlăștinoasă, de la marginea orașului, de pe lângă Biserica Icoanei, ieșea un duh care plângea încet, plutind pe deasupra apelor. Agia a trimis potera.
Mistuirile efemere nu au importanță, în comparație cu sentimentul înalt că în urma hoitului tău putrezitor continuă să palpite emoția unei întâlniri.
Du-te-n pizda mă-tii e un act de bunăvoință, un deget ridicat în momentul oportun, o atenționare, un ajutor dat la nevoie și chiar o dezicere politicoasă de cineva care-a greșit drumul. Spune pe scurt ceea ce ar fi zis un discurs lung despre punctele slabe. Ai greșit! Asta e! Dar poți s-o iei de la capăt! Hai să ne facem că nu s-a-ntâmplat! Ești nou, nenăscut, șters din istorie.
Numele Bucureștiului este făcut din flori de zarzăr și din fierbințeala ardeiului perpelit pe cărbuni
Strada se umpluse de fum, iar clopotele bisericilor băteau nebunește. La acestea se adăugau și cădelnițele, mânuite de copiii casei lui Mantu, țigănuși experți care colindau străzile, înarmați cu afumătoare de argint și cu stropitori din care se risipeau parfumuri calde și dulci, ca săpunul de Creta.
Tot ce mai urma după asta, salatele, garniturile și alte însoțitoare ale fripturii se transformau în bilete de dragoste, în buchete de flori și în serenade, prin care bărbații își trimit dorințele și veștile despre mersul sângelui lor. Numai că Silică nu se gândea la femei.
.. s-a ridicat și el în istorie, fiind spânzurat pe nedrept ori pentru păcatele strămoșilor și vreo sută de ani toţi urmașii lui au dus mai departe numele pedepsei, până când un Ioniţă Spânzuratu a reușit să scape de acest nume, pe la 1730
Iei și pleci mai departe sau pierzi timpul împărțind cu un om care, în absolut toate cazurile, te face să-ți iasă pe nas fapta ta bună.
Amintirile încep când peste timpul trăit în prezent, se împing accidental alte întâmplări deja fumate, nu tocmai ele însele, în forma lor vie, ci ecoul, “negativul" lor.
Leun, acest Leun amenințat să ajungă un kilipir, aninat la brâul de mătase al boierului Dan Doicescu, arăta ca trecut prin taifun. Părul îi ieșise umezit de sub fes, saricul era căzut pe frunte, iar fermena lui cu mâneci brodate arăta ca o cârpă.
Femeia dorită este ca afionul după care îți arde gura, e ca jalea care te face grămadă pe la apus.
Lângă mine apăruseră doi câini, niște ogari ascuțiți, care mi se păreau scăpați dintr‑un tablou de Bruegel. Unul dintre ei avea pe cap o șepcuță verde, caraghioasă, ceea ca m‑a făcut să cred că exista și vreun stăpân prin preajmă. – Nu există, iubito! mi‑a răspuns câinele cu șapcă.
Leun era numele lui ascuns, pe care numai limba de șarpe a Trancăi știuse să-l dibuiască.
Se simțeau prizonieri, nu atât că cineva i-ar fi ținut cu forța între zidurile morii, cât pentru că nu erau în stare să plece, înfricoșați de gândul că dincolo de ziduri se află acel lucru groaznic care îi pândea acerb, zi și noapte, privindu-i fără încetare prin ferestrele morii.
Se întoarse alene ca să-și adune gândurile și atunci îi apăru drept în față fantoma. Era mai mică decât cum o văzuse cu câteva zile în urmă. Arăta ca o eșarfă spumoasă .
Într-o seară tihnită mi-am găsit un loc bun și-un pled de mătase și-am deschis, în sfârșit, marea carte a satorinilor. Colorată, te îmbia s-o citești și, pentru că era mare, o puteam sprijini pe genunchi, așa cum cred eu că ar trebui citită o carte.
Cuvântul țigan este descins din numele lui Goiu Lizate Tyaga, vagabondul pentru al cărui vis nebunesc urmașii lui n-au păstrat nicio urmă de stimă.
Dar cea mai uimitoare era camera cu pantofi, o încăpere care pe vremuri fusese prăvălie, cu ieșire la stradă, unde Lionica strânsese toată încălțămintea care trecuse prin casă, în special pantofi de toate cu- lorile, așezați pe rafturi care acopereau pereții până‐n tavan, foștii pantofi ai fetelor ei, care fete continuau să plutească prin cameră, siluete de spumă, încă legate de acei mulți pantofi, unii cu tocuri subțiri ca niște stilete, alții ortopedici sau milităroși, pantofi de piele care bătuseră pavajul orașelor, ghete și botine de catifea, sandale roma- ne cu șireturile strânse ghem lângă ele, cizme înalte ori galoși măslinii. Iar pe lângă perechile ordonate în rafturi se înălțau câteva grămezi, în special papuci cu mărgele, balerini de mătase și pantofi de lac cu nasturi și catarame, sute de încălțări care au făcut‐o să nu mai iasă din came- ră. Ferestrele dădeau spre grădină, iar lângă pervaz era patul, pe care inițial l‐a ignorat, fiind cu totul interesată de încălțări. Mai întâi s‐a plimbat prin fața rafturilor, apoi s‐a așezat pe podea. Era o încăpere cu dușumea veche, vopsită cândva în verde, acum pe alocuri decolorată de cât fusese frecată de‐a lungul timpului, iar locu- rile albite o făceau să arate ca o hartă medievală.
– Și dacă arunc sămânța asta în lumea de dincolo, ce‐o să se întâmple? Care vor fi conse- cințele? În fond, va purta informații din lumea roșcovilor! Crengile au trosnit, toată dumbrava părea impresionată. – Așa este, dar informațiile astea se vor trans- mite simbolic, nu din om în om, cum te aștepți tu, ci prin contactele tale, prin oamenii care te‐au mișcat la un moment dat, cu care ai împărtășit o emoție. Și chiar mai mult, prin oameni stră- ini asupra cărora s‐a transferat această emoție. Combinațiile sunt întotdeauna imprevizibile, ca‐n vis. Totul e o metaforă. – Și‐ar mai fi ceva, a spus o voce peltică, imaginea ta ar putea rămâne întipărită un timp, plutind în aer sau doar licărind uneori printre oameni. Dar va fi doar o imagine, un reflex și nimic mai mult. Au urmat niște murmure, apoi niște șoapte. Roșcovii se sfătuiau între ei. În sfârșit, s‐au pus de acord, și‐a urmat o singură voce, împletită din mii de voci: – Lemnul de roșcov nu e chiar ca oricare. Fiecare fibră are independență, am putea vorbi chiar despre personalități diferite... Unora le place să cânte, altora să călătorească. Un roșcov nu este doar un copac și atât! – Și unde‐ar putea să călătorească un roșcov? a pufnit Căpriceanu. – Oriunde! În orice dimensiune, în orice fantă a universului. – Nu mă‐nnebuni! a râs el, atunci am să stau pe lângă un roșcov ca ăsta! Bun. Pe unde pot să mă‐ntorc? – Te poți întoarce pe ușă, i‐au răspuns ei, exact cum ai și intrat. Nu‐și amintea cum venise, dacă trecuse un prag ori dacă deschisese vreo ușă. – Și știți cumva unde e ușa aia? a țipat el cu vocea lui de copil răzgâiat, care s‐a risipit prin- tre ramuri. – La stânga, i‐au răspuns în cor roșcovii, și abia atunci a văzut că nu departe de el era o cărare, iar în capătul ei se vedea ușa albă pe care‐o mai remarcase cu altă ocazie. Enervat, a luat‐o într‐acolo, a alergat într‐un suflet, dar, înainte de‐a atinge clanța, ușa s‐a deschis și‐a intrat cineva.
Când fiecare cuvânt e în căutare de fraze, orice accidente sonore contează pentru mersul capricios al istoriei.
Sub soarele egofiliei globale nimeni nu-și pierde timpul să scrie despre alcineva!
Doi oameni cărora le este dor unul de altul se află deja într-un act de iubire. Depinde doar de ei ce valoare dau acelor prime impulsuri de conchistador.
Niciunul dintre cei care țin în cuprinsul sufletelor lor aripa neliniștită a fantomei din moară nu bănuie că și alții, mulți chiar, trăiesc aceeași dulce emoție, a osmozei începută între zidurile de foc.
Călugării visau pantofiorii roz, iar în nopțile verii, care învăluiau Bucureștiul cu vrăji, se auzeau inconfundabilele răbufniri ale sângelui. La vecernie, mahalaua se umplea de suspine, de foșnetul care însoțește plânsul înăbușit, iar în dințișorii străvechi ai bătrânului clopot se strecurau speranțele călugărilor de la Antim.
Lache Ogaru, un bătrân subțirel, cu nasul lung, povestea continuu, cu vocea lui inconfundabilă, care mă chema ori din ce cameră aș fi fost. Mi-l aduc aminte cu pălăria de pai, marcată cu banderolă neagră, și cu bastonul albicios, excesiv de protocolar, înclinându-se în fața tuturor ascultătorilor lui, chiar și în fața mea.
Peste Dâmbovița pluteau norii, iar în zare se mișca Bozăria. Leun deschise fereastra. Din mâlul râului i se ridică până-n nări mirosul orașului, iar dintre tufele de boz gurile mici îl strigară pe nume.
Orice poveste e compusă din cuvinte, iar între ele sunt unele ca niște păianjeni. Nu sunt făcute din sunete curate, ci din protestele discrete ale unor fantome, cuibărite în fibra precară a hematiilor omenești.
Iubirea neîmpărtășită ține un an. Dacă e mai mult, vorbim despre o boală.
A fi alături de familie poate să fie în multe cazuri mai imoral decât să te dezbraci în piața centrală.
Orașul se mișca lent, ca o picătură de apă rostogolită pe un geam lovit de căldura amiezii.
Nu-ți pierzi timpul cu omul darnic. Nu te întinzi la băut. Nu faci filozofia gestului său. Și nici nu-l treci pe lista de prieteni. El rămâne doar un garant – omul cu banii.
Între pernele de cit, sub ceaprazurile care coborau din perdeaua de miere, dascălul și Zoica lingeau șerbet de salcâm.
Până seara, Mitu se strecură în sute de minți, ba păros ca un lup, ba înzestrat cu un ștremeleag care fu descris cu amănunte, începând cu lungimea de aproape un cot și continuând cu bățoșenia și capul falnic, aburit ca un dovleac abia scos din cuptor.
În cuvinte trăiește fantasma unei aspirații, clonate, devenită peste noapte o stăpână de fier.
Oamenii cască gura la suferința cuiva nu pentru că le-ar păsa, ci ca să poată povesti mai târziu.
Cea mai grea dintre toate pe care un om e destinat să le ducă este speranța care te golește de sânge până la moarte.
În iatacul lui Dan Brașoveanu Doicescu era fum ca într-o ospătărie de han. Boierul se plimba, numărându-și pașii. Smocul de păr aliniat deasupra sprâncenelor arăta ca o coadă de drac.
În lumina Stambulului, făcută din lună și stele, grecul și macedoneanca au devenit o singură ființă. Și-au deschis sufletele, și-au împărțit micile lor păcate. Au gustat împreună din dulceața pe care fiecare o păstra pentru altul.
Kilipir dădea însăși măsura ratării. Era nu doar pumnalul aruncat în mijlocul frunții, ci un cui înroșit, un burghiu făcut ca să zdrobească în timp, cu cea mai înceată mișcare, carnea unui om condamnat să-și piardă pe rând casa, numele și credința.
Ori de câte ori povestea, părea legat cu un șiret de mătase, de oricine stătea să-l asculte.
În lumina dimineţii, mânăstirea strălucea în mijlocul apei, albă, cu focurile arzând încă pe zidurile înalte.
Un strop de carmin pe buze, un strop pe obraz. Îmi pun pălăria cumpărată din Lipsca, pantofii cu pampon și-mi iau cortelul de soare.
Falnicul Goiu Lizate Tyaga era convins că stăpânea arta sunetelor și că oriunde în lume s-ar fi dus ar fi putut să pună cu botul pe labe pe oricine, chiar și cetăți întregi, printr-un singur cuvânt rostit cum trebuie și înfipt în creierul nătâng al străinilor.
Ceea ce contează până la urmă, din toată viața asta de rahat, este doar fluxul foșnitor, care continuă să lege oamenii chiar și după ce s-au despărțit de mult timp. Uneori, din tot ceea ce-ai trăit, nu rămâne în memorie decât o punte fierbinte către un om iubit timp de o singură vară.
Făceam pași mici pe fostul bulevard Elisabeta, din care astăzi n-a mai rămas nici numele, și când am ajuns pe la restaurantul Carpați, unde acum e o librărie, în fața mea, la nici doi metri, pășea Zavaidoc. Era zâmbitor și senin, fără tristețea de după Matilda. Venea spre mine, cu căldură, surâzând ca pe vremuri.
În grădinile ample ale visătoriei rătăcește întodeauna un nume ciripitor și banal.
Nu mi se părea frumoasă, mai ales la început, dar nici multă vreme după aceea, ci abia târziu am înțeles că era ca o nestemată scăpată în tulburimile bălții, cu totul nepotrivită în mahalaua Gorgani, unde părea căzută din cer, ca acel Hasan Çelebi, zburătorul, după care s-a dat numele unui pod. Era din altă parte a lumii, din altă viață, iar puterea ei nu venea din frumusețea care te oprește în loc, ci din ceva nevăzut și contagios, apărut pe parcurs, după ce făceai greșeala să stai de vorbă cu ea, căci, pe măsură ce-i ascultai cuvintele, intrai odată cu ele într-un balon de săpun, fără putința de-a mai ieși de-acolo. Puțini aveau ceea ce-i dăduse ei soarta. Când mă gândesc la ea, îmi vine în minte o floarea cât unghia, de un roșu scânteietor, numită sângele-dracului. Cum dai cu ochii de ea, îți vine s-o duci la nas, nu atât ca să-i simți parfumul, cât pentru că te-aștepți să tresară din cauza atenției tale. Dar, odată ce-ai mirosit-o, ești ca și mort.
Pe verandă, între două coloane, dormita un matuf, ca un câine care nu știe că există pericole.
În orice cămașă în carouri hibernează tristețea stăpânilor ei.
Bucureșteanca a luat un pui de turc, găsit prin Stambul, un adolescent uns deja cu otrăvurile vieții, pe care l-a înfiat, dându-i numele Ghiorma, de al cărui viitor glorios nu se îndoia câtuși de puțin. Iar acest copil de suflet, care era în mod normal destinat să ajungă hrană pentru ogarii imperiali, s-a înfipt în istoria Bucureștiului atât de bine, încât chiar și astăzi îi mai este pomenit numele.
Amăgirea este un fel de vrajă, o înșelătorie subțire, un truc de fezandat inocenți.
Trecutul e ca un câine care îți rupe fără întrerupere turul, în timp ce prezentul este o potaie care te păcălește s-o ții în brațe, făcându-te să uiți viitorul - un ogar din rasa afgană.
Acest nume se foia prin toate cotloanele, ca o boare, ca un fâșâit, ca un oftat colectiv. În sângele lui acest nume făcuse pui.
Din aprilie până la sfârșitul lunii octombrie, bucureștenii trăiesc repede și într-o nepăsare totală, iar după ceea, până când înfloresc zarzării, cad într-o tihnă de stăpâni ai caselor lor.
Plagiatul îmi amintește șirul lung de profesorime ipocrită și de cohortele de studenți obligați să învețe același tipar.
Singura realitate care i s-a dat unui om este Sator. Dincolo de el se află doar moartea.
Zoica se evaporase, lăsând în urmă un val de parfum, pe care l-au tras în nări, camerista, bijutierul și însuși mirele, lăsat cu buza umflată de nedumerire.
Am fost uimit să aud că trăiesc 200 de ani. Neamul meu n-a atins niciodată suta. Cu excepția mea. Din cauze pe care nu le cunosc, zilele mele par fără sfârșit, în plus, arăt la fel ca la moartea familiei mele – cu aceeași moacă stupidă, cu aceleași dorințe. Tânăr și prost, cum s-ar spune. Timpul vieții mele s-a oprit, iar multă vreme am crezut că mă pedepsise vreun zeu să trăiesc atât cât să-mi fac datoria de-a pune în mâinile morților mei semincioarele otrăvite și că zeul ăsta grijuliu uitase de mine! Poate avea legătură cu sângele-dracului.
Marea dramă a Bucureștiului este că un oraș cu o acustică perfectă este locuit de niște oameni afoni.
Invidia crește susținută din toate părțile, și de ură, și de umilință, și de gândul că viitorul tău viguros este pus în primejdie.
Printre crimele care au înfricoșat Bucureștiul, se numără și cazul unei croitorese de lux, o femeie căutată de casele mai, pentru talentele ei uimitoare în privința șalvarilor. Mai ales unii anume, foșnitori, ca niște lalele, erau lăudați. Femeia a fost înjunghiată, la ea în casă, iar inițial suspiciunile au căzut asupra amantului ei, un funcționar de Divan, un logofăt dichisit și plin de umor, pe care îl simpatiza toată lumea. 
Dimineața de ieri - un timp viu, foșnitor, ale cărui semințe îți cresc, răsfățate, în creier
Orașul părea, într-adevăr, părăsit. Pe ici, pe colo se înălţa fumul de bălegar și se mai auzea strigătul cioclilor.
Ea mergea cu spatele, uitându-se drept în ochii lui, congestionată. El o ținea strâns, atent să n-o scape din chinga de dud. Erau doi oameni legați pe viață și care se urau nețărmurit.
Din foișoarele înalte sute de ochi înțepeniră în albastrul trăsurii. Însuși contele Hastatov îl privea prin ocheanul montat în argint, curentat de o presimțire. Fără pic de sunet, orașul părea sfârșit.
Oamenii generoși sunt pomeniți în cărți, însă în viața de toate zilele nu fac doi bani.
Suferința de a nu fi iubit este mai intensă decât forța celei mai grandioase iubiri.
O hârtie scrisă de-o mână de om e de multe ori numai consecința unor întâmplări rămase în umbră. Iar între multele fapte ascunse în slova manuscrisului nostru se află și o dimineață din viața Mandei, fără de care ziua manuscrisului n-are nicio valoare.
Jupânul Ispas era tot negru, făcându-mă inițial să cred că era îmbrăcat. Am căscat ochii și curând mi-am dat seama că n-avea nicio haină pe el.
În istoria românilor există un singur motiv de mândrie: Bucureștiul, acest oraș cu numele ca o haită de câini.
Evaluând situația la rece, Maiorca nu era decât o nucă într-un copac pe cale să devină mobilă pentru boierul Doicescu.
Orice acuplare privită ca un simplu affaire e ca un gândac pe trahee, ca un muc de țigară murdărit de un ruj străvechi.
Pe la 11 a auzit cheia și‐a sărit din pat speriată. Era taică‐său, cam mototolit, fardat nasol. După ce s‐au privit o secundă, pe‐amândoi i‐a apucat râsul. Spectacolul a fost nașpa, a spus în treacăt, și nu mâncase nimic. Era mort de foame. Noroc că frigiderul gemea de salamuri și cașcaval, de coaste prăjite. Un raft era ocupat de un mare platou de boeuf, ornat cu gogoșari roșii, la care munciseră amândoi. – Știi ceva, Flori, hai să mergem prin oraș, să primim anul! Ciudat a fost că în noaptea aia, exact pe la miezul nopții, a dat de Lev. Lumea se strecura printre trâmbe de fum de la niște petarde, iar cerul se colorase de artificii. Purta un palton elegant, din stofă subțire, iar la gât avea înnodat un șal de mătase. În mod clar era între două petreceri sau cu vreun grup de pipițe, lăsate un- deva pe un trotuar. Ei doi, taică‐său și cu ea, păreau adunați de pe străzi. Nici măcar nu se pieptănase, iar pe sub blugi avea pantalonii de pijama. L‐a sărutat pe obraz, la mulți ani, Lev! i‐a spus cu gura pân’ la ureche, iar el părea șocat rău. Avea o față de sticlă care‐a stat o lună în frigider.
Str. Lipscani este tapetată integral cu chemări, de unde și credința bucureștenilor că cine trece pe-acolo nu se mai întoarce niciodată acasă.
Dar, pe cât ridicam glasul, pe atât și râsul lui Costas devenea mai intens, molipsind servitorimea și ciohodarii, încât de sub arcade, din încăperile nevăzute ale acelei hardughii de palat, auzeam hăhăiala pajilor, chicoteala cameristelor, hohotele nesăbuite ale unor icioglani
Căci o mâncare nu este doar nutrețul care face carnea să crească, ci un amestec de fapte și de parfumuri, un timp total.
Pe mâna lui, împodobită cu un singur inel, în care era gravată stema familiei, viermii molimei începură să crească.
Prin visul cuiva va trece o pisică, dizolvată în aburii serii, iar acel visător de pisici va fi primul meu cititor.
Există nefericiți care adoptă copii ca să-i infecteze cu nefericirile lor!
Când citesc romane, intru în fibra lor nevăzută și mă transform în plăcintă, în vierme, în moluscă, ascunsă în buzunare călduțe
Omul hăituit capătă o încredere oarbă în destin, răspândită și transformată, cu timpul, într-un un adevărat corpus de superstiții cu caracter geografic.
Fețele buhăite înfulecă multă carne, pielea băloasă e de la pâine prea multă, iar când vezi un obraz roșu rău și rugos, omul ăla îi trage zilnic cu vin. Există mirodenii care-ți fac nasul mare și lichioruri care-ți șterg strălucirea.
Un timp lung și‐a gravat numele pe sămânța de roșcov. Dacă un om ar primi acest bob cafeniu, ar rămâne uimit când ar vedea pe el scris „Căpriceanu“. Câți de‐alde Căpriceanu puteau să fie? I‐ar căuta părinții, ei ar da interviuri. Bobul ar fi fost oricum mai mult decât uitarea, decât moartea care nu lasă în urmă nimic. Dar, bineînțeles, era în dumbrava cu roșcovi, unde nimic din ce făcea nu putea să dureze. Numele lui dispăru fără urmă, topit în neant. Era condamnat la uitare.
Sfârșitul unei epoci e ca atunci când sugi în nări mirosul prafului vechi, cu impresia acută că asiști la o întâlnire de dragoste.
Friptura trebuie s-o mângâi, cu ciorba trebuie să vorbești, dulciurile au nevoie de corconeală ca un copil, iar mezelicurile trebuiesc împodobite și bibilite, ca o mireasă!
Uneori scrisul vine din speranța că vei găsi aliați. Alteori e doar rezultatul unei vanități fără margini.
La o masă de lângă geam, stătea însuși Rufă. Avea părul pieptănat cu grijă, peste cap, și era îmbrăcat cu un costum bej, lucios și moale, în totală discrepanță cu întreaga încăpere, populată de mese acoperite cu pânză mototolită, arsă pe ici pe colo de țigară.
Strada Batiște este ca o felie de pâine uitată în cuptor.
Plin de umor în unele secvențe, în altele tragic și feroce, uneori fantastic și luminos, ca o pictura de Chagall, ceea ce predomină în această poveste minunată [Zogru] este figura teribilei singurătăți în care se află spiritul uman lipsit de iubire.
Pedro Gandolfo, El Mercurio, Santiago de Chille, 19 august, 2018
Fantoma este catalizatorul narativ care face să se manifeste forțele secrete, în special cele de natură sexuală, fiind și comportamentul cel mai vizibil, singură credință, dizolvată și ea în ultima parte a romanului.
Cartea Doinei Ruști etalează o gamă largă de aptitudini literare, care dau măsura rezistenței în istoria românească a secolului XX.
Markus Bauer, Neue Zürcher Zeitung
“Zogru” este o carte de aventuri, singulară, fiind în același timp și o revizuire a istoriei românești, printr-un imaginar legat de legendele populare, dar și o parabolă despre dragoste, moarte și putere - confruntări de-a lungul cărora simțul apartenenței la un teritoriu are o valoare majoră. (Leonardo Sanhueza, Las Últimas Noticias, Chile, 7 mai, 2018)
Leonardo Sanhueza, Las Últimas Noticias
Scriind Fantoma în moară, pentru a exorciza spectrul bântuitor al timpurilor comuniste, Doina Ruști marchează o ruptură interesantă cu tradiția literară românească. În ton cu tendințele internaționale, ea urmează modelul poveștilor cu fantome pentru a reactiva un trecut îngrozitor care nu va fi înăbușit sau trecut sub tăcere. Prin pătrunderea spectrului inexplicabil în viața unei comunități rurale, aflată sub stăpânire dictatorială, și prin imaginea dominantă a unei vechi mori, amenințătoare și atrăgătoare, Ruști reușește să creeze un roman gotic născut dintr-o istorie a fricii, secretelor, a trădării și a vinovăției. Făcând acest lucru, ea trece dincolo de realismul magic la care au recurs mulți scriitori în perioada comunistă târzie și în perioada post-comunistă timpurie, în încercarea de a scăpa de presiunea de nivelare a realismului socialist și de cenzura care a venit cu acesta. Deși utilizarea de teme și motive gotice reprezintă o abatere de la normele literare românești vechi și noi, care nu s-au acomodat niciodată cu adevărat la gen, negocierea trecutului colectiv cu instrumentele oferite de gotic s-a dovedit în cele din urmă de succes, aducând autorului o critică elogioasă, aclamare și recunoaștere internațională. Ruști valorifică interesul genului pentru traume și tulburări individuale, în autonomia spulberată a individului, în pierderea coerenței, a integralității și a fragmentării conștiinței, în relații eșuate, opresiune și anxietate sufocantș. Ea adaptează instrumentarul gotic, aparent nepotrivit, la realitățile sociale românești, înainte de decembrie 1989, profitând la maximum de potențialul descurajant, perturbator al genului, testat și retestat.”
Raluca Andreescu - The Ghost of Communism Past The Birth of Post-Communist Gothic Fiction, Zittaw Press, 2011
La limita dintre sănătate și boală, dintre real și fantastic, dintre misticism și cotidian, această carte (Omulețul roșu) explorează, într-un stil proaspăt, o viziune distopică, amintindu-mi de The Circle de Dave Eggers, Panorama lui Tommaso Pincio și de Super Sad True Love Story de Shteyngart.
Noemi Cuffia Tazzina di caffè
„Romanian author Doina Ruști’s novel The Ghost in the Mill (2008) exploits the device of haunting to revisit her nation’s recent history, including the effects of the Chernobyl accident in Ukraine, in 1986”
Romanian author Doina Ruști’s novel The Ghost in the Mill (2008), writer Manuel Rivas, The Crpenten’s Pencil (1998) in wich the ghost of an artist executed by Falangist militia haunts a pencil (and its future user).
Jeffrey Andrew Weinstock, The Ashgate Encyclopedia of Literary Cinematic Monsters (Routledge, New York)
Romanul se distinge printr-un stil narativ singular, care detaliază prezentul și trecutul personajelor, aducând alături reminiscențele comunismului si o ficțiune de calitate.
Dulce Carpio, La Jornada, Mexico City
Lizoanca este o cutremuratoare carte scrisă într-un stil rafinat si nuantat.
Martina Freier
Culoarea sunetelor și fojgăiala cuvintelor par să fie două dintre specialitățile Doinei Ruști, al cărei *Manuscris fanariot*este răspunsul dens, plin de vervă și de inteligență, la mîlul greoi, opulent și pretențios pînă la urmă, din care se construiește, moale, proza balcaniștilor noștri, de la al doilea Caragiale la antemenționatul Barbu (Eugen), la Agopian etc. Romanul se desfășoară, polifonic, într-un București fanariot (cum altfel?), schițat cu precizie topografică și etnografică, în amănuntele vieții sale cotidiene. Nicăieri nu am întîlnit pînă acum o asemenea atenție pentru detaliul existenței zilnice, percepută nu în mod pitoresc, ci într-o ecuație de empatie socială. *Manuscrisul fanariot* e, printre altele, și o analiză a mecanismelor complicate după care funcționează această așezare aberantă care e Bucureștiul, aglomerare urbană cu retardări rurale, cusătură eclectică de rafinamente riguros protocolare și de izbucniri haotice ale unui material geologic, biologic și uman care nu poate fi supus urbanizării.
Doina Ruști e un artist conceptual, care ascunde abstracțiuni grele și speculații aride în carnea tare a unei povești de dragoste. Totul pornind de la cîteva vorbe vechi.
Călin Dan, Observator Cultural
L’omino roso - un roman consistent, cu mister, și final neașteptat.
Stato Quotidiano
Doina Ruști, după părerea mea, e un prozator de primă mărime al literaturii actuale.”
(La decernarea Premiului Ion Creangă)
Nicolae Breban
Doina Ruști, cu o desfășurare gradată a poveștii, prelungește durerea și groaza până la limite nebănuite, aducând la suprafață cauzele. A reușit să scrie despre acea parte întunecată și chiar invizibilă a societății, punându-i sub semnul întrebării multe dintre elementele esențiale.
Doina Ruști are capacitatea rară de a surprinde ipocrizia indivizilor și a societății, violențele de tot felul sub cele mai inofensive forme, dar în același timp, sub lentoarea derulării epice, ele au o funcție constant erozivă. O scriitură picturală și cinematografică, dată și de utilizarea perfectă a comparației. (Turia, 115, 2015)
Ramón Acín, Turia
O poveste admirabil scrisă.
Miguel Baquero La tormenta en un vaso
Cu totul copleșitoare este explozia de expresii originale și percutante.”
Alessandra Iadicicco. La Stampa
[Lizoanca la 11 ani ] - o experiență narativă intensă, șocantă și insolită, pe care doar o prozatoare înzestrată cu vână epică și forță interioară o putea oferi.
Paul Cernat
Lizoanca - "Un roman cu extraordinare calități literare…"
Doina Ruști convierte su novela en una furiosa causa general contra la depravación de los valores éticos que han de regir cualquer sociedad desarrollada. Mas alla de su enorme valor documental, esta novela releva las extraordinarias cualidades literarias. (Antonio J. Ubero, La Opinión, 3 01, 2015)
Antonio J. Ubero, La Opinion
Lizoanca - un roman ca Ciuma lui Camus.
Gianluca Veneziani, Libero Quotidiano
Chiar și cele mai mici detalii sunt veridice în acest roman
http://mno.hu/konyvesirodalom/ezek-voltak-2015-legjobb-konyvei-1321445
Magyar Nemzet
Acesta este stil! Este stil care nu are pereche la noi decât la doua persoane: Ștefan Agopian și Mircea Cărtărescu!
Dan C. Mihăilescu, Omul care aduce cartea,
Doina Ruști este o excelentă prozatoare, de mare talent si intuiție
Norman Manea
Doina Ruști’s books also thrive on reminiscences in memory, more precisely from the words whose melodic sounds or stridencies determine the development of the story. She is another writer, but an author of literature, with interests avowed in the history of Bucharest in the 18th century. The archeology of the city’s symbols is pursued by recourse to the conventions of the form and style of literature, but beyond this, it is obvious that a series of documents from the historical archives are valued. The fiction registry allows the writer to have greater freedom in the act of re- writing the past. In the absence of sources, empty spaces are open to both the plausible and imagination tricks. The results show that, paradoxically, “literary fiction may be truer than the truth itself”, the simulated authenticity going to the confusion of reality with fiction.
First of all, these novels are provided with maps as pre-established framework for the fictional paths. Doina Rusti’s Bucharest is one of perception, not of certain knowledge, illusory and allusive at the same time. This does not mean that the scaffold is not made up of documentary material extracted from archive funds. On the contrary, we have a lot of places, people, conflicts, intrigues and descriptions that we can identify in the content of the existent 18th century manuscripts, because the purpose of the writer is to simulate the authentic historical appearance. The process is of intertextual nature, by the intermingling of ancient sources.
Going further, what is taken into account are the parameters that generate the fictional mechanism. In the Prologue of Manuscrisul fanariot (The Phanariot Manuscript), a narrative voice from the background tells the story of sultan Selim who discovers one day the score of a song about a terrestrial paradise, a city where there is no sadness, only happiness and joy: Bucharest. Spread all over the city of Istanbul, the rumor draws particular attention to the Greek community in the Fanar district, as an invitation to get easily the natural impossibility to own the reign, or important political and military functions. The young Vlach Ioanis Milikopu, son of a fisherman, the main character of the novel, comes to Bucharest conquered by the welfare stories in circulation, to follow his adventure of life. As the narrator describes, “a word is a small worm, meant to multiply beyond measure. It goes into the labyrinth of your ear with a map in the pocket, and makes no stop, no alliance [...]”. This kind of fake news transmitted by voice, on the basis of unverified stories, puts Ioanis in touch with a reality where he loses the identity becoming Leun, the French servant of the consul of Rusia in the Wallachian capital.
Cristina Balinte, Bulletin of the Transilvania University of Brașov Series IV, Vol. 10 (59) No. 2 – 2017
Doina Ruști a obținut tripla, un fel de Mare Șlem al circuitului literar, luînd premiul Academiei Române pentru romanul Lizoanca (2009) după ce primise premiile ASB pentru Zogru (2006) și al USR pentru Fantoma din moară (2008).
Foarte puțini scriitori în viață au obținut toate cele trei mari premii (cel al Academiei se acordă doar o singură dată) și niciunul într-un interval atît de scurt ca Doina Ruști.
Horia Garbea
"Romanul, cu titlul original Lizoanca la 11 ani, a primit Premiul Academiei Române(2009) și se află în curs de ecranizare. Tradus în germană (Horlemann Verlag, Berlin, 2013), a intrat în bibliotecile publice, fiind considerat o "cutremuratoare carte despre violenta impotriva copiilor", scrisă "într-un stil rafinat si nuantat" (Martina Freier). De asemenea, în Italia, Libero o compară cu Ciuma lui Camus.
Într-un sat de lângă București, în timpurile noastre, se declanșează o adevărată isterie când oamenii află că Lizoanca (11 ani) are sifilis. Descoperindu-se și alte cazuri, fetița este acuzată că a îmbolnăvit tot satul. Treptat, presa, autoritățile, părinții și oamenii de rând cer pedepsirea Lizoancei, devenită inamicul public nr. 1. Ursuză și independentă, cu o voce de brotac bătrân, Lizoanca își impune personalitatea, ținând piept oamenilor maturi.
Povestea ei se leagă treptat de alte întâmplări, secrete mai mari sau mai mici ale comunității. Un inel antic, descoperit prin 1940, episoadele amoroase ale unei veri din anii 70, niște desene animate rusești, răutatea gratuită a unui adolescent, ca și alte fapte întâmplate la finele anilor 80 - duc toate spre un singur om: moș Petrache. Aproape că nu există personaj care să nu fi avut măcar un episod cu acest bărbat. Iar toate aceste întâmplări de demult au legătură foarte strânsă cu povestea Lizoancei." (Il Giornale Letterario, 18 12 2013)
Il Giornale Letterario
Scrisa de o prozatoare puternica si originala, rara avis in literatura romana postdecembrista, Fantoma din moara nu este doar o aparitie de varf a acestui an editorial, ci si una dintre cele mai convingatoare si expresive fictiuni despre comunismul autohton publicate in ultimul deceniu.
Paul Cernat
"Manuscrisul fanariot este o carte fastuoasă, de o senzualitate molipsitoare. Este un poem închinat Bucureștiului fanariot.
Eugen Negrici
Din perspectiva tehnicii narative, romanul [Mămica la două albăstrele] este o bijuterie în care autoarea se strecoară fără ostentație în pielea fiecărui personaj, rezultatul fiind o rafinată analiză psihologică și contextuală.
Andreea Banciu
Patru bărbați plus Aurelius mi se pare și cel mai interesant. Fantasticul apariției și evoluției lui Cal se completează prin fundalul de regim burlesc al unei vieți culturale în care unii pretind că scriu și alții se fac că citesc.
Daniel Cristea Enache
Doina Ruști știe să creeze atmosferă, mișcându-se cu îndemânare englezească între preciziea detaliului, umor poetic și un touch de horror.
Doina Ruști rămâne aceeași prozatore de forță antrenantă, de o înșelătoare volubilitate capabilă să scoată efecte ambigui din cea mai ternă banalitate.
Gabriel Coșoveanu
Doina Ruști compune o carte cu texte frumoase și subtile, solfegiind cu dexteritate pe clapele fantasticului.
Dan Cristea
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București are "" o culoare locală, balcanic-fanariotă ce se mulează perfect caracterului magic, ezoteric și halucinant al povestirilor Doinei Ruști.
Daniela Firescu
"În ceea ce privește valoarea literară a romanului, cred că este unul dintre cele mai remarcabile din literatura actuală. Inteligența narativă, fluiditatea acțiunii, expresivitatea mereu surprinzătoare a textului, concizia, pregnanța personajelor, precizia gesturilor caracterizante în interiorul unui episod (scurt și direct atacat, fără introduceri, uneori cu abia schițate reflecții auctoriale) și felul cum fiecare scurt capitol se înscrie în întreg sunt mărci ale romancierului care are o disponibilitate de mijloace ce ar putea face ca și viitoarele sale romane, după Fantoma din moară și Lizoanca să devină evenimente literare importante.
Gelu Ionescu
De la debutul în proză în 2004 cu Omulețul roșu, cuvântul cel mai des întrebuințat în legătură cu romanele ei este vigoare.
Unul dintre criticii Doinei Ruști a observat că toate personajele ei se decupează la fel de bine, cu o pregnanță ieșită din comun.
Tania Radu
Lizoanca - un roman pe cât de rău, pe atât de bun
Dan C Mihăilescu - Omul care aduce cartea, Pro TV
Cu Petrache Notaru ne aflăm în prim mit de întemeiere, ba chiar într-un soi de cosmogonie a păcatului: dacă la baza oricărei societăți umane stă tabuul incestului, această lume în care s-a născut și Lizoanca s-a întemeiat tocmai pe răsturnarea acestui tabu, sub protecția confuză a unor divinități difuze. Romanul Doinei Ruști este deci mai „romanesc“ decît o afirmă însăși autoarea.
Vintilă Mihăilescu
Cartea (Lizoanca) e de un realism puternic, solid, construită cu acel condei sigur de sine al „prozatorului obiectiv.
Bianca Burța Cernat
"Fantoma din moară este un roman fabulatoriu, pe linia autobiografismului, în care realismul magic și realismul cotidian se împletesc. [...]
În această moară, care este axis mundi, centrul, vatra și obsesia satului, în care personajul nostru nu știe dacă s-a întâlnit cu îngerul sau cu diavolul, în acest sat are loc un omor, ca la obârșia lumilor: un anume Max, un epileptic, este omorât din greșeală [...] și toată lumea este obligată să tacă, toată lumea are deci o complicitate la omor. Cu toții am fost complici la ceea ce ne-a zidit și ne-a pedepsit. Aceasta este parabola comunismului. Un roman care are pastă, vânjos și, repet, care face bună pereche cu parte ori cu părți din Orbitorul lui Cărtărescu.
Doina Ruști are vocație de constructor, capacitatea de a plăsmui o ficțiune cu miză și o imaginație debordantă.
Bianca Burța-Cernat
Fantoma din moară (Polirom, 2008) este, din punctul meu de vedere, cea mai bună scriere de ficțiune apărută anul trecut.
Șerban Axinte
Personajele desenate de Doina Rusti sunt impecabil de adevarate: autoarea are darul mai rar de a privi in acelasi timp sintetic si contingent, incadrand detaliul in portret.
Mihai Iovănel
Scenele imaginate sint stringente, iar succesiunea lor in cascada copleseste. Unui astfel de talent i se potriveste bine tema comunismului, demonia istorica a celor 45 de ani nenorociti ai Romaniei in spatiul inchis al unui sat.
Doris Mironescu
Cu al treilea său roman, pe cât de ambițios, pe atât de reușit, Doina Ruști intră în elita prozei noastre încă tinere.
Bianca Burța-Cernat
Dacă mi s-ar cere să recomand anumite personaje, pagini sau secvențe din această a doua parte a romanului Fantoma din moară, n-aș ști la ce să mă opresc mai întîi, pentru că aproape totul este, aici, remarcabil.
Daniel Cristea Enache
Miezul romanului e, dintre cele trei parti, partea a doua, Moara: numara ceva mai mult de 200 de pagini si este exceptional.
In aceasta secventa comprimata de spatiu-timp ies cel mai bine la iveala marile calitati ale autoarei; ele sunt constructia si capacitatea de a sugera textura unei umanitati.
Mihai Iovănel
Mai degrabă decât modelul Marquez, romanul de față activează modelul unui Salman Rushdie din Rușinea.
Mihaela Ursa
Povestirea este scrisa la foc încins, cele doua planuri narative se topesc intr-un melanj imaginativ strălucitor. Intr-adevăr, avem in fata un roman unitar, egal ca valoare, de la prima la ultima pagina.
Lucian Alecsa
Înainte de a fi un roman al supranaturalului manifest, Fantoma din moară e cronica, remarcabil conturată, a unei comunități distruse în epoca "omului nou". Cu instinct de romancier veritabil, Doina Ruști se ferește să caracterizeze pozitiv ori negativ oamenii și faptele lor.
Daniel Cristea Enache
Cartea [ Fantoma din moară ] Doinei Ruști pune în locul subversivității politice o subversivitate estetică, aruncă peste bord falsele probleme etice ale personajelor din „romanul obsedantist“, ocolește abstractizările găunoase, disprețuiește emfaza.
Bianca Burța-Cernat
Prima impresie: Fantoma din moară e chiar roman, spre deosebire de alte „romane" inghitite in ultimii ani; gasim aici personaje articulate, intriga, descrieri neinventate, realism crud, limbaj deloc fortat. Totul curge alert, ca viata deloc idilica a satului comunizat.
Adrian Neculau
Eu am citit intregul roman cu dintii involuntar inclestati si cu pumnii strinsi. Cred ca este aproape imposibil pentru orice om, oricit de sceptic in ce priveste regimul dinainte de 1989, sa nu ramina revoltat si incrincenat rememorind fapte despre care stim cu totii ca au fost adevarate.
Radu Nedelcuț
Fantoma din moară poate fi considerat un roman total despre comunism. Având forța epică necesară, abilitatea de a crea personaje tridimensionale, cu precizia descriptivă care reface atmosfera „întunecatului deceniu” în fiecare detaliu, romanul reușește să resusciteze reprezentarea de gradul întâi a comunismului (ca regim totalitar coșmaresc, care nu lasă loc râsului sau uitării), combinând-o cu nuanțele inedite ale reprezentării de gradul doi (istoriile alternative, secundare în confruntarea cu teroarea principalului).
Andrei Simuț
"Doina Ruști creează o fantomă „colectivă”, conștientă că toate „personajele” acestei lumi au asistat pasiv la o crimă, obișnuindu-se cu vina și minimalizându-i dimensiunile.
Irina Ciobotaru
Odată cu "Zogru", după cum s-a spus, Doina Ruști a creat nu doar un personaj, ci și un întreg univers epic complex, zugrăvit în culori schimbătoare, ludic sau tragic în funcție de epocă, și, mai cu seamă, de protagoniști. Această lume exprimă bucuria auctorială – dar și "lectorială" – a invenției pure și un gust al aventurii care antrenează cititorul, invitându-l să abordeze, prin ochii, uneori nevinovați, uneori malițioși ai lui Zogru, sub îndrumarea unui povestitor discret, scenarii și psihologii care se derulează ca ferestrele unei hipertext.
Roberto Merlo
„Zogru este un nemuritor, un “om care nu știe să moară”,care parcurge fluxul istoriei, intră în trupul oamenilor, conferă pasiuni transmise prin intermediul unui fir comun între individualitățile în care stă. În acest mit se deschide spațiul îngust al istoriei. Accede la acea temporalitate a fantasticului care, în fond, nu este altceva decât o revenire la uman a unui demon, a unei legături nefericite cu pământul.
Marco Dotti
Tema vampirului și reabilitarea lui atrage scriitorii din zilele noastre mai ales în linie erudită și cu intenția de a oferi o nouă teorie privind cazul istoric (în spiritul de romanele lui Umberto Eco). Iar Doina Ruști are exact profilul acestui scriitor erudit.
Roumiana Stankeva
"Zogru" rămâne unul dintre cele mai valoroase și mai insolite romane din câte s-au publicat în ultimul deceniu.
Structural, atât "Omulețul roșu" (Ed. Vremea, 2004), cel dintâi roman al Doinei Ruști, cât și recentul "Zogru" (Ed. Polirom 2006) dau dovada însușirii tiparelor de construcție a textelor în regim world-wide-web. Această noutate de format reconfigurează, de fapt, soluții narative îndeajuns de rodate în tradiția literaturii universale. În primul caz, clasicizatul schimb de misive între personajele romanului epistolar se convertește în destăinuiri pe chat, întreținute și comentate într-o comunitate de nikname-uri.
Horia Gârbea
În "Zogru", unde specia narativă luată în considerare este cea a romanului picaresc, modalitate de prezentare epică devine mai subtilă, mai detașată, de explicită tehnicitate stilistică, într-un act salutar de recuperare a seducțiilor uitate ale povestitorului.
Cristina Balinte
Puțini prozatori de azi ar putea relata cu atâta siguranță o întâmplare imaginară.
Alex Ștefănescu
Acest Zogru este o făptură vecină cu silfii, cu elfii, cu spiridușii, cu kobolzii , dacă vreți îl înrudim cu romanul gotic, dacă vreți îl înrudim cu romanul fantastic, cu ce înseamnă demonul în romanul rus, dacă vreți îl legăm de romanul picaresc.
Dan C Mihăilescu
Zogru este un roman scris de un om îndrăgostit de lume, care știe să-i etaleze acesteia frumusețile. Una dintre cele mai persistente impresii după lectura cărții este ceva din vitalismul și prospețimea Visului unei nopți de vară.
Luminița Corneanu
Ambele procedee sînt reușite, așa cum reușită e povestea în întregime, care prinde cititorul în chingile ei narative și-l ține acolo pînă la sfîrșit. Dar cred că cel mai bine îi ies Doinei Ruști scenele de epocă medievală, scene tratate însă dintr-o curajoasă perspectivă contemporană, cu un lexic amestecat - arhaisme, dar și comparații cu George Clooney, de pildă - și permanent pigmentate cu un fel de sentimentalism atașant, cald, cu o înțelegere melancolică a relațiilor umane...
Luminița Marcu
Procedeul coborarii miraculosului in cotidian aminteste, prin efectele sale umoristice, in primul rand de Bulgakov.
Ovidiu Verdeș
Prozatoarea dovedește erudiție, un simț al povestirii care lipsește autorilor contemporani și, mai presus de toate, un stil care îi poartă amprenta inconfundabilă.
Andreea Răsuceanu
Zogru: poveste faina, scriitura alerta, imaginatie bogata. Unul dintre romanele adevarate, cu poveste, din literatura romana contemporana.
Alex Ulmanu
Este o scriitura voluptoasa, plina de farmec, construita cu multa acuratete. Ar putea fi apropiata de proza fantastica a lui Vasile Voiculescu.
Lucian Alecsa
Doina Ruști a creat un personaj delectabil, pe care îl exploatează de-a lungul întregului roman. Zogru este un insider la propriu, dar și la figurat. E instrumentalizat pentru a se "accesa" diferitele momente și contexte istorice și a se recupera specificul lor, limbajele vechi, parfumul arhaic.
Fabulosul, miraculosul, supranaturalul interferează cu istoria mică, la firul ierbii, inclusiv în regimul diurn. La un Pitic atoateștiutor, un Ciung amenințător și un Om Negru ceva mai liniștit, să adăugăm fantomele, glolele și morgonii "cenușii, mototoliți și pânditori" care se deplasează fulgerător prin aer și stau ciorchine în jurul muritorilor.
Un roman consistent și palpitant.
Daniel Cristea Enache
Doina Ruști nu spune, ca Cioran, că poporul său suferă de înfrângere endemică. Nu afirmă nici că poporul său suferă de ulcer incurabil și nu găsește în suferințele lui „o drama fără rost”, de care nu se interesează nimeni. Doina Ruști povestește soarta unui popor care a suferit, la fel ca și al nostru, la fel ca multe alte popoare în lume. De asemenea, ea povestește despre dragostea oamenilor și iluziile lor, despre josnicia și speranțele lor, despre credințele lor, despre ceea ce este statornic în inima omului și despre metamorfozele eticii omenești. Pentru Doina Ruști toate acestea au importanță, deoarece omul este văzut ca o sumă a circumstanțelor existențiale, fie ele impuse ori arbitrare.
Bojidar Kuncev
Plăcerea metamorfozei nu îl prinde în mreje doar pe duh, ci și cititorul trăiește voluptatea de a fi transportat prin epoci și minți diferite.
Daniela Petroșel
Nu e thriller, nu e politista, nu e de aventuri, nu e fantasy, nu e horror. Dar are din toate cite ceva. Cartea Doinei Rusti este un cocteil (cu tarie, aroma, stil) care multumeste – sau ar trebui s-o faca – pe toata lumea.
Omulețul roșu, Ed Vremea, 2004
Michael HAULICA
"Omuletul rosu este un roman fermecator, conceput ingenios. Are mult adevar expus intr-o forma plina de umor. Are personaje memorabile, intre care misteriosul "omulet rosu". Este incarcat de un realism atroce, expunind o viziune cit se poate de veridica asupra realitatii strict contemporane, dar evadeaza in fantastic la fel de firesc precum se ridica la cer, pe cind intindea rufe la uscat, vestita Remedios a lui Marquez.
Horia Gârbea
Omulețul roșu - o carte cu adevărat seducătoare.
Constantin Dram
Romanul de debut al Doinei Ruști, intenționat ca "roman pasiv", impresionează mai ales ca roman "brut". Încă din primele paragrafe spiritul de observație covârșește epicul și personajul principal devine nu Laura Iosa, ci societatea românească, surprinsă aici în culori care variază de la păstoasa picanterie flamandă la fragilitatea prăfoasă de insectar.
Mircea Platon
Inteligența, inclusiv sub forma inteligenței artistice, i-a fost autoarei de mare folos în alegerea formulei și, mai ales, în acoperirea acesteia în text! Un roman [Omulețul roșu] pe care-l citești cu plăcerea lecturii unui roman polițist, însă cu miză estetică reală. Ce-și poate dori mai mult un autor? Dar un cititor?
Liviu Antonesei
"Omulețul roșu" îi apare Laurei ca o frumoasă iluzie salvatoare ("am zis că trebuie să fii îngerul meu"), luând ulterior formă umană "fără aripi, cu trăsături regulate și fascinante de bărbat tânăr și ironic" și însoțind-o permanent pe eroină în căutarea disperată a iubirii. "Domnule doctor, am 43 de ani și m-am îndrăgostit de un bărbat tânăr, mai tânăr cu zece ani decât mine...","Am convingerea, chiar și în pofida tuturor diagnosticelor savante, că mintea mea este întreagă și că un om normal se poate îndrăgosti de cineva pe care nu l-a văzut niciodată.
Ioana Drăgan
Laura devine o Alice pendulând între o virtuală și iluzorie Țară a minunilor (alazar), plină de capcane semantice ("Trebuie să ajungeți la Vila Rosa"), și un dâmbovițean Bâlci al deșertăciunilor tranziției, ostil și amoral. Tocmai împletirea filonului fantastic (apariția omulețului roșu, vederea semnelor și descifrarea sensului lor ascuns) cu elemente ale cotidianului imund, zugrăvit cu accente ce glisează între ironie și sarcasm, dau savoare acestei scrieri despre condiția intelectualului în vremuri de tranziție.
Tudor Negoescu
Puțin lipsește acestui roman [Omulețul roșu] pentru a se înscrie în seria docu-fiction-ului. Dar farmecul cărții provine tocmai din ceea ce lipsește: plăcerea de a plăsmui lumi imaginare, adică realități pe care le puteți atinge cu mâna. Cine e omulețul roșu? Ei bine, ați putea fi chiar dumneavoastră!
Mircea Mihăieș
This is a book that I would recommend to those who enjoy literary fiction that does not keep rigidly to a timeline and who could cope with the magical realism aspects of the narrative. Whilst this may not be a novel for everyone, I enjoyed it and am glad that I read it.
The translation here is extremely well-done, but it’s the story that shines with a beautiful use of language, a fascinating plot, and characters who are by turns terrible, silly, and enchanting people. Patca and Caterina are especially wonderful, although Cuviosu and Maxima piqued my curiosity as well.
Ruști creates a Bucharest that is enthralling and captivating as she blurs the lines between fantasy and historical fiction. With Patca as guide, the city’s whimsical warrens and mystical machinations provide fantastical fodder for its people. Sure, the curiously fluid timeline of The Book of Perilous Dishes can lead to misdirection and misunderstanding, but that might be the point. If nothing is ever as it seems, then you must respect every possible detail, no matter now fleeting. Cooking can be a lot like writing: it tells you about the environment you’re in through the details of a recipe or story, especially when you engage in the delicate art of stylistic fusion.
Ruști’s writing excels in her descriptions of food, surroundings, clothes, appearances, and more. It’s extremely tactile: you can sense the environment and actions, from feeling the swirls of cloth and tasting the dishes to following the action as it flows throughout the streets, markets, and homes of Bucharest. Ruști also imbues Patca with a precocious fusion of childlike wonder and world-weary mysticism. Our main character has been forced to mature a bit quickly, but she still retains an innocence about the machinations of the grownups in her world.
Lizoanca
Fantoma din moară
Zogru
Manuscrisul fanariot
Manuscrisul fanariot
Fantoma din moară
Omulețul roșu
Omulețul roșu
Alcătuită de Pompilia Chifu
Dan C. Mihăilescu - Femeie cu omuleț, în vol. Literatura română în postceaușism, II. Prezentul ca dezumanizare, Ed. Polirom, 2006, p. 248
Geo Vasile - Elixirul narațiunii, în vol. Romanul sau viața. prozatori europeni, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2007, p. 343 și urm.
Dumitru Augustin Doman - Avatarurile unui duh, în vol. Cititorul de roman, Ed. Pământul, 2010, p. 122.
Emanuela Illie - Fantastic și alteritate, Junimea, 2013, p. 92 și urm.
George Marcu - Personalități feminine contemporane din România, Ed. Meronia, 2013 (dictionar)
Daniel Cristea-Enache - Un vampir de treabă și Un tovarăș de sus în vol. Timpuri noi, Ed. Cartea Românească, 2009, pp 172; 174
Dan C. Mihăilescu - Literatura româneasca în postceausism. II. Proza. Prezentul ca dezumanizare, cap. Realismul apocaliptic și deriziunea, Ed. Polirom, 2006, p. 251
Roberto Merlo - Zogru di Doina Ruști, tra storia e mito, in vol. Quaderni di Studi Italieni e Romeni, 5, 2010, Edizioni dell’Orso, pp. 121-136
Gelu Ionescu - Târziu de departe, Ed Cartea românească, 2012, pp. 112 si urm
Tania Radu - Jocuri riscante, în vol. Chenzine literare, Humanitas, 2014
Andrei Simuț - Romanul românesc postcomunist între trauma totalitară și criza prezentului. Tipologii, periodizări, contextualizări, cap. III.3. Panoramări ficționalizante ale trecutului comunist: Un singur cer deasupra lor, Fantoma din moară, Pupa russa], Editura Muzeul Literaturii Române, 2015
Călin Teutișan - cap Fantasticul levantin, în Enciclopedia imaginariilor din România. Vol. I: Imaginar literar, coord. Corin Braga, Polirom, 2020.
Adina Mocanu - La Vulnerabilidad de las niñas en la transición postcomunista: Doina Ruști y Nora Iuga, în vol. La infancia en femenino las niñas, Icaria Editorial, Barcelona, 2016, p. 2017.
Ramón Acín - Eliza a los once anos. Doina Ruști., in vol. Turia, 115, Instituto de Estudio Turolenses, 2015, p. 323
Raluca Andreescu, în vol . Studies in Gothic Fiction, Zittaw Press, 2011
Alina Puskás-Bajkó -Maiorca or on the gipsy magic realism of seduction in Doina Ruști’s Manuscrisul fanariot, în Journal of Romanian Literary Studies*, no. 6/2021, p. 546.
Adriana Raducanu - Confessions from the Dead: Reading Ismail Kadare’s Spiritus as a ‘Post-Communist Gothic’ Novel, în Postcolonial Europe? Essays on Post-Communist Literatures and Cultures, Editors: Dobrota Pucherova and Robert Gafrik, Brill, 2015
Christene d’Anca - Mediating a loss of history in Doina Rusti’s The Ghost in the Mill by Journal of European Studies, vol. 48, 3-4: pp. 265-277. , First Published October 22, 2018.
Dana Sala - Alessandro Baricco`s Seta (Silk) and Doina Ruști's Manuscrisul fanariot (The Phanariot Manuscript), în Weaving a Narrative from Metamorphoses, 2015 ALLRO, Volume 22, Article code 487-121
Alina BAKO - Images of Alterity in the Contemporary Feminine PROSE, Speculum, 2017
Jeffrey Andrew Weinstock, The Ashgate Encyclopedia of Literary Cinematic Monsters (Routledge, New York), 2014
Bianca Burța Cernat, Ficțiune și magie în Bucureștiul fanariot, Observator cultural, nr 863, 2017
Marius Miheț, Un fantasy fanariot România literară, nr 11, 2017
Gabriela Gheorghișor, Ramuri, martie, 2017 (cronică la Mâța..)
Horia Gârbea - Nu vă feriți de Zogru! Poate e oricum prea târziu…, Săptămâna financiară, 27 martie, 2006
Cristian Teodorescu, Istoria si basmele ei mai verosimile decit ea, Cațavencii, nr 19, 17-23 mai, 2017
Adrian Jicu - Manuscrisul fanariot - un roman fabulos, Ateneu, nr 10, octombrie, 2015
Emanuela Ilie, Mansuscrisul fanariot, Convorbiri literare, martie, 2016
Mircea MUTHU - Manuscrisul fanariot. Cuvânt, stil, in Apostrof nr. 4 (311) , aprilie 2016: http://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2016/n4/a13/
Gabriel ENACHE - Manuscrisul fanariot, Cultura de sâmbăta, 3 martie 2016
Valeria MANTA TAICUTU - Manuscrisul fanariot, Cafeneaua literara, decembrie 2015
Calina BORA, Manuscrisul fanariot, Steaua nr. 7-8, 2015
Magdalena Popa Buluc - Manuscrisul faanriot, Cotidianul, 7 aprilie, 2015
Tudorel URIAN - Misterele și farmaecului Bucureștilor (Manuscriusl fanariot) „Viața Românească” nr. 11 din noiembrie 2015, p. 8
Ioan GROSAN - Un roman-revelație, Observator cultural nr. 792, 2 octombrie 2015
Mihaela GRADINARIU - Prizonieri în manuscris, Cronica veche nr. 10 octombrie 2015
Dan CRISTEA - Dan Cristea - O versiune poematică de roman istoric, „Luceafărul de dimineață” nr. 7, iulie, 2015, p. 4
Mariana CRIS, Manuscrisul fanariot, Cultura nr. 525, 18 iulie 2015
Stelian Țurlea, Simplitatea deschide calea spre grandoare: Manuscrisul fanariot de Doina Ruști, „Ziarul financiar” 21 mai 2015
Adrian G. ROMILA - Decor fanariot , Convorbiri literare, mai 2015
Lucian ALECSA - Manuscrisul fanariot, Hyperion nr. 4-5-6, 2015
Cristian TEODORESCU - Manuscrisul fanariot, Catavencii, 16 aprilie 2015
Alina PURCARU - Idile din Bucureștiul fanariot, Observator cultural nr. 770, 1 mai 2015
Gabriela GHERGHISOR - Magia poveștii, Ramuri nr. 4, 2015
Luminita CORNEANU Dragoste în Bucureștiul fanariot, Romania literara, 3 aprilie 2015.
Andreea Banciu - Mamica la doua albastrele-despre dificultatea de a fi cititor detașat, Semne bune, 25 dec 2013
Monica GROSU - Privirea din obiectiv, Luceafarul de dimineață, noiembrie-decembrie nr. 11-12, 2013
Micea PRICAJAN, From Here to Eternity , Familia, iunie, 2013
Florin IRIMIA,Un aer de sfârșit plutea peste lume, Suplimentul de cultura, nr. 392 23 martie 2013
Tudorel URIAN, Mămica la două albăstrele, in Viata Romaneasca nr. 7-8, 16 octombrie 2013,
Tania Radu - O ficțiune fericită, Revista 22, 20 10.2015
Daniel Cristea Enache –cronică la Patru bărbați plus Aurelius, Observator Cultural, 19 august, nr 588
Gabriel Coșoveanu, Animalul teorii, România literară, 8 iulie, 2011
Horia Gârbea, Cărți noi, Doina Ruști: Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București, Luceafărul de dimineață, nr. 14/2010
Catalin Sturza, Mesaj într-o sticlă de aer, Observator cultural, 16 04, 2010
Emanuela Ilie, Cămașa în carouri, Convorbiri literare, iulie, 2010
Gabriela Gheorghisor, Cămașa în carouri, Dilemateca, mai, 2010
Adriana BITTEL- Cămașa în carouri, nr. 916, 2010, in Formula As
Gelu Ionescu, Doina Ruști: Lizoanca, Apostrof, nr 10/2009
Ovidiu Șimonca - Fără patetisme…, Observator cultural, nr, 465, 2009
Constantin Dram - Realitatea în luptă cu ficțiunea, Convorbiri literare, aprilie, 2008
Tania Radu - Vitalitate în sens negativ (Lizoanca), Revista 22, 7 aprilie, 2009
Vintilă Mihăilescu - Lizoanca, Dilema Veche, 16 aprilie, 2009
Luminița Marcu - Doina Ruști, pe fîșia îngustă… Parodierea vampirismului, Suplimentul de cultură, 29 aprilie - 5 mai 2006
Bianca Burța Cernat - Banalitatea Răului, Revista 22, Bucureștiul cultural, 6 oct. 2009
Paul Cernat - Valachia News, ”Revista 22", Bucureștiul cultural, nr. 3 nov., 2009
Gianluca Veneziani, Gli allegri assassini venuti dall’Est il Salone Lancia il giallo balcanico, : Gospodinov, Alikavazovic, Ruști, in Il Libero Quotidiano, Torino, 18.05.2012
Antonio J. Ubero, Las fàbricas del odio, „La Opinion”, nr. din 3.01.2015, p.5
Gabriela Gheorghișor- Spectrul memoriei, Dilemateca, nr 31, decembrie, 2008
Dan Cristea - În căutarea originilor (In seeking the origins), Luceafărul, nr, 1. 2009
Mihai Iovanel, Travelling circular, Cultura, 29 01 2009, nr. 4
Bianca Burța Cernat - Reabilitarea iluziei realiste, Observator cultural, nr. 459, 29 01 2009
Mircea Mihăieș - Cărți la control: Doina Ruști -"Omulețul roșu" (roman) Cotidianul, 13-14 august, 2005, p. 17
Gabriel Cosoveanu: Mesaje spectrare, Ramuri, No. 10, October, Craiova, 2008
Doris Mironescu - Fantoma din moară, „Suplimentul de cultură”, 9-15 mai, 2009, p.10
Claudiu Zeppel, Lizoanca, Deutsch-Rumänische Hefte, Jahrgang XVII · Heft 1 · Sommer 2014
Zsidó Ferenc, Lizoanca, Székelyföld 4/2016
Nagy-Horváth Bernadett, Lizoanca, Ambroozia 2/2016
Daniel Cristea-Enache - Un tovarăș de sus, România literară, nr. 1/2009
Paul Cernat, Comunismul romanesc in moara realismului magic, în „Revista 22”, „Bucureștiul cultural”, nr. 2, din decembrie 2008
Șerban Axinte - Memorie și suspans, Observator cultural, nr. 459, 29 01 2009
Horia Garbea - Eveniment editorial: Fantoma din moară, in Săptămâna financiară, București, 03 10 2008 si Luceafarul, București, No. 32/2008
Constantin Dram - Memoria multiplă a romanului , rev. Convorbiri literare, Iasi, No. 10, October 2008
Mihaela Ursa - Istoria la MAX, Apostrof, nr. 11, 2008
Lucian Alecsa - Fantoma din moară, Evenimentul zilei, 26 sept. 2009
Adriana Bittel - Doina Ruști: Fantoma din moară, Formula AS, nr. 854, 21 02/2009
Adrian Neculau - Moara, fantomele, frica, Ziarul de Iasi, 27 aprilie, 2009
Radu Nedelcuț - Look back in anger, Noua literatură, aprilie, 2009
Silviu Gongonea - Fantoma din moară, Mozaicul, nr7/2009
Pedro Gandolfo, Un espíritu ligeramente inquieto (Zogru) El Mercurio, 19 august, 2018
Markus Bauer, International aktuelle themen rumaenien literaturpolemik [Fantoma din moară], Neue Zürcher Zeitung, 4 01 2018
Leonardo Sanhueza, Lega a Chile un espíritu mortifero nacido en los bosques de Dracula, Las Últimas Noticias, Santiago de Chile, 7 mai, 2018
Dulce Carpio, Travesías y entretenimiento por una niña La Jornada, Mexico City - https://issuu.com/letra-s/docs/letras_261
Roberto Merlo, Quaderni di studi.., nr 5, 2010, Edizioni dell’Orso, Torino
Marco Dotti – Zogru, Il Manifesto, 15 mai, 2011
Roumiana Stankeva, Zogru, Cultura, 13 mai, 2011, Sofia
Cristina Balinte, Un personaj năstrușnic și o poveste salvată, Revista Cultura, 6 aprilie, 2006
Constantin Dram, Zogru, Convorbiri literare, aprilie, 2006
Alex Ștefănescu, Fantezie fără limite, România literară, 21 aprilie, 2006
Luminita Corneanu -Revenirea la poveste, Mozaicul, anul X, nr. 5 (103), 2007
Gabriel Coșoveanu - Cu înțelegere despre duhuri, Revista Ramuri, nr. 9, septembrie, 2006
Alex Ulmanu - Zogru, Evenimentul zilei, 29 sept. 2006
Lucian Alecsa - O noua entitate literara, Evenimentul de Botoșani, 20.oct., 2006
Silviu Gongonea - Povestea duhului Zogru. Argos, 30 ianuarie, 2008
Bojidar Kuncev - Despre soartă în Zogru, rev. Literaturni Balkani, Sofia, 1/2009
Daniela Petroșel, Zogru sau pelerin prinsângele muritor, Anale, Univ. Stefan cel Mare, Suceava, 2008
Horia Gârbea - Omulețul roșu, Ziua literară, 22 ianuarie, 2005
Const. Dram - Vinculum vinculorum sau lumea de/pe lînga Alazar sau nu numai despre internet și Platon, Convorbiri literare, februarie (110), 2005
Liviu Antonesei, Bursa cărților: Omulețul roșu., „Timpul”, martie, 2005.
Ioana Dragan - Bibliotecile din oglinda. Ex-libris de scriitor, Ed. All, 2007, p. 180
Mara Magda Maftei, Drama omului în postmodernitate, Viața Românească, nr 5, 2005, pp. 109-112
Tudor Negoescu- Omulețul roșu, Ramuri, Nr. 5-6 (1067-1068), mai-iunie 2005
.Luminița Marcu, Un roman care ar fi meritat premii literare „Ziua”, 12 octombrie 2005
Margareta Bineaţă. Între universuri paralele : [despre "Cămașa în carouri și alte zece întâmplări din București" de Doina Ruști] / , Litere (Găești). An. 11, Nr. 7 (iul. 2010). p. 18-20.
Victor Cubleșan. Ludicul bine controlat : ["Cămașa în carouri" de Doina Ruști] , Steaua (Cluj-Napoca). An. 61, Nr. 4/5 (apr.-mai 2010). p. 78-79.
Alessandra Iadicicco. L’omino rosso, La Stampa, nr 1815, 12 mai, 2012
Giuseppe Ortolano –Com’è’strano l’amore a Bucarest a quarant’anni, Il Venerdì di Repubblica, 23 martie, 2012
Roberto Merlo - “Ritorno a Babele", Neos Edizioni, 2016, Torino
O poveste ironică și seducătoare, plasată într-un oraș contradictoriu la modul magic.
Laura, l’omino rosso e le mille vie del web Il Citattido, 16 agosto 2012
Elena Crașovan - The World of The Living Dead: Mythical Rewritings of History in the Postapocalyptic Narratives about Late Communism, Dacoromania Litteraria, IV, 2017, pp. 93–109
Borza, Cosmin, 23 martie 2017, „Realism balcanic”, din Revista „Cultura”/seria a III-a/ nr. 12
Gelu Diaconu - Homeric, O mie de semne, 10 octombrie, 2019
Serenela Ghițeanu - O magică odisee valahă, Revista 22, 15 octombrie 2019
Stelian Țurlea - O carte pe zi: Homeric, Mediafax, 18 octombrie 2019
Elvira Sorohan - Orașul sub zodie nefasta, Observator cultural, 31 octombrie 2019
Dorica Boltașu - Lumea nevăzută a Gorganilor, Litermania, 09, noiembrie 2019
Oana Dușmănescu - Homeric, Libertatea, 22 noiembrie 2019
Oana Marinescu - Homeric, in labirint, Perspective, 14 decembrie, 2019
Aspecte ale imaginarului în opera Doinei Ruști”, Texte și discipline în dialog. Perspective comparatiste și comunicaționale”, ed. Alina Țenescu, Carmen Popescu, Editura Universitaria Craiova, 2019, pp. 31-38
Pompilia Chifu - Homeric: rădăcinile epopeice ale dorinței, Evenimentul Zilei, 13 decembrie, 2019
Chifu, Georgeta Pompilia, „O călătorie homerică pe tărâmul ficțiunii”, în Analele Universității „Dunărea de Jos din Galați ”, Vol. II, 2019.
Chifu, Georgeta Pompilia, „Fantoma din moară” de Doina Ruști – discurs identitar și manifest estetic, în Analele Universității „Dunărea de Jos din Galați”, Vol. II, 2018.
Chifu, Georgeta Pompilia, „Zogru – picaroul postmodern, autohton din romanul Doinei Ruști”, în Analele Universității „Dunărea de Jos din Galați”, Vol. XXIV, nr. 2, 2017.
Chifu, Georgeta Pompilia, „Aspecte ale imaginarului în opera Doinei Ruști”, în Texte și discipline în dialog. Perspective comparatiste și comunicaționale, Editura Universitaria, Craiova, 2019.
Raluca Andreescu - A Pilgrim Through Mortal Blood: A Post-Communist Rewriting of the Western Vampire, „Research Gate”, 2011;
https://www.researchgate.net/publication/309321718APilgrimThroughMortalBloodAPost-CommunistRewritingoftheWesternVampire
Luminița Corneanu - București vintage, România literară, 2015, p 5
Mircea Platon, Note de lectură, Rost, februarie, 2005
Geo Vasile - Hierointernetul sau certitudinea iluziei narative, Luceafărul, nr. 13, miercuri, 6 aprilie, 2005.
Dan C Mihăilescu - Femeia cu omuleț, Ziarul de duminică, 8 aprilie, 2005
Gabriela Gheorghișor - Bucureștiul fanariot din mărgeanul vrăjit, Ramuri, nr 4, 2015, accesat azi: http://www.revistaramuri.ro/index.php?id=3037&editie=105&autor=de%20Gabriela%20Gheorghi%BAor
Adriana Stan, Fantoma din moară, Cultura, 29 01 2009
Irina Ciobotaru - „Ce este de fapt o generație? ANUL XX Nr. 10 (691) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ, Contemporanul, octombrie, 2009
Lucian Alexa - Fantoma din moară, Evenimentul zilei, 26 sept. 2009
Radu Nedelcuț - Look back in anger, Noua literatură, aprilie, 2009, p
Andreea Răsuceanu, "Zogru"- între saga marqueziană și romanul de atmosferă, Revista Viața Românească, nr. 8-9, 2006
Lucian Alexa - Patru bărbați plus Aurelius, Hyperion, nr. 5 , 2011, p. 79
Gabriela Gheorghișor - Inevitabilitatea literaturii (despre Patru bărbați…), Luceafărul de dimineață, 25 mai, 2011
Florina (Moldovan) Cotoară - Zogru – the Initiating Journey, Journal of Romanian Literary Studies, nr 11, 2017, Editura Arhipelag XXI
Grațiela Popescu, Fairy Tales. Narațiune scenarizată și barochism, Caiete critice, nr. 10 (372), 2018, regăsit la http://caietecritice.fnsa.ro/wordpress/wp-content/uploads/2012/09/CC-10-2018.pdf
Serenela Ghițeanu - Foșnetul cosmic al frunzelor de roșcov, Revista 22, 8 decembrie, 2020
153. Militaru, Petrișor, „Paturi oculte” de Doina Ruști. Inserții suprarealitate, în Mozaicul, nr. 11-12/2021
154. Mihai Diac, Un nou roman de avangardă al scriitoarei Doina Ruști, „România liberă”, 29.09.2019, regăsit și la adresa: https://romanialibera.ro/cultura/un-nou-roman-de-avangarda-al-scriitoarei-doina-rusti-806643
155.Amalia Drăgulănescu - O parabolă postmodernă din proza feminină românească, în Literatura și alte forme de interacțiune discursivă, ed. Universitaria, 2021.
156.Inga Druță, în „Limbă, Literatură, Folclor”, „Opoziții expresive în „Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot”, de Doina Ruști”.
https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/207030
157.Georgeta Moarcăș, Dracula Metaphysics. Exploring the Vampire Motif in Contemporary Women’s Fiction, Bulletin of the Transilvania University of Brașov, Series IV: Philology & Cultural Studies, 14, 2021
158Nineta Milea - CURRENT ROMANIAN NOVEL – „ZOGRU” – DOINA RUȘTI, Reading Multiculturalism. Human and Social Perspectives (coord Iulian Boldea), ed. Arhipeleag XXI, 2021.
159.Dumitru-Mircea Buda, HOMERIC OR ABOUT THE MAGICAL POWERS OF STORYTELLING, Acta Marisiensis. Philologia Volume 1 (2019), Issue 1 p-ISSN: 2668-9537, e-ISSN: 2668-9596, 10.2478/amph-2022-0014
160.Cristina Balinte, The memory crisis, the intuition game and the fictionalization of the document in the paradigm of Post-Truth, Series IV: Philology & Cultural Studies, 10/2017
161 Catrinel Popa, THE FANTASTIC REVISITED IN EAST-CENTRAL EUROPEAN CONTEMPORARY FICTION, Annals of the University of Bucharest, Studies of …, 2019
162.Oana Larisa Oanea -Metamorphoses in post-comunism, ed. Arhipeleag XXI, 2017
*163 *Valeska Bopp-Filimonov, SADDENING ENCOUNTERS. CHILDREN AND ANIMALS IN ROMANIAN FICTION AND BEYOND
SADDENING ENCOUNTERS. CHILDREN AND ANIMALS IN ROMANIAN FICTION AND BEYOND, Studia Universitatis Babes-Bolyai,
67/2022
r o m a n e
Paturi oculte, Litera, BPC, 2020
Homeric, Polirom, Fiction Ltd, 2019
Logodnica, Polirom, Fiction Ltd, 2017
Mâța Vinerii, Polirom, Fiction Ltd, 2017, Top 10+, 2018
Manuscrisul fanariot (roman), Polirom, Fiction Ltd, 2015, Top 10+, 2016, 2017
Mămica la două albăstrele (roman), Polirom, 2013
Patru bărbaţi plus Aurelius (roman), Polirom, 2011,
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București (puzzle epic), Ed. Polirom, 2010
Lizoanca la 11 ani (roman), Ed Trei, 2009, Polirom, 2017
Fantoma din moară (roman), Ed. Polirom, Ego. Proză, 2008, 2017
Zogru (roman), Editura Polirom, Iași, 2006; 2013
Omuleţul roșu (roman), Ed. Vremea, București, 2004, 2012
p o v e s t i r i
Cocrișel, în Când viitorul era mic (coord.Florentina Sâmihăian) cuvânt-înainte de Liviu Papadima, ilustraţii de Oana Ispir Dan Ungureanu; ART, Arthur, 2021
Herr, în Treisprezece, Litera, BPC, 2021
Platanos, manual pt clasa a VIII-a, Ed. ART, 2020
Secretul, „Antologia Echinox”, nr.1, 2018
Kant and Max, în antologia „PEN95 România”, 2017
Umbra perfidă a unei iubiri, revista „Apostrof”, nr. 8, 2016
Uniune europeană, în volumul Cum iubim, Editura Vellant, 2016
Milițianul pierdut, în volumul Scriitori la poliție, Polirom, 2016
Cream Truffles, „România literară”, nr. 31, 2015
Pădurea Râioasa, „Ramuri”, nr. 2, 2014
35 de minute după, „România literară”, 2014
Vizita, „România literară”, nr. 8, 2013
Fiatul negru, „Viața românească”, nr. 9-10, 2013
Prințul Avolo, în volumul Cui i-e frică de computer? Coord. Tina Sinmihăian, Liviu Papadima, Editura Arthur, 2013
Trattoria Amore, „Catchy”, 30 aprilie, 2012
Cinematograful din mall, „România literară”, nr. 7, 2012
Criptele ADN-ului, „Ziarul financiar”, 15 iunie, 2012
Amantul, „România literară”, nr. 29, 2011
Cum a început blazarea lui Cici Bezergheanu, „Bucureștiul Cultural”, nr. 107, 19 iulie, 2011
Magazin provincial, „Obiectiv Cultural”, 2 mai, 2011
Fluierul roșu, revista „Timpul”, martie, 2011
Apartamentul 26, „Timpul”, martie, 2011
Amănunte pierdute, în „Literatura română contemporană”, antologia „Echinox”, 2011
Cerceii cu topaze, „Bucureștii Vechi și Noi”, Editura Subiectiv, 2011 (coord. Andrei Slăvuțeanu)
Năltărogul, „Bucureștii Vechi și Noi”, Editura Subiectiv, 2011 (coord. Andrei Slăvuțeanu)
Mult așteptatul ceas al D-nei Glodeanu – „revista 22”, „Bucureștiul Cultural”, nr. 103, 2010
Diavolul îndrăgostit, „Revista la plic”, nr. 4, 2010, Chișinău
Mâna lui Bill Clinton, „revista 22”, „Bucureștiul Cultural”, nr. 95, 2010
Mesajul din sticlă, „Mnemosyning”, „Triade”, 2010
Ginecologii mei, în volumul „Tovarășe de drum” (coord. Dan Lungu, Radu Pavel Geo), Editura Polirom, 2010
Amiaza unui manaf ucigaș, „România literară”, nr. 25, 2010
Spiridușul de pe strada Batiște, „Luceafărul de dimineață”, nr. 1-2, 2010
Dincolo de poarta mov, în volumul Care-i faza cu cititul, Editura Art, 2010 (coord. Liviu Papadima, Tina Sâmihaian)
Învingatorul - „Convorbiri literare”, martie, 2009
Darul lui Marțisara, în volumul Bookătăria de texte, „Clubul ilustratorilor” (coord. Florin Bican), 2009 (volum colectiv)
Prăvălia de peruci, „România literară”, nr. 52, 2009
Poveste de Paște, „România literară”, nr. 15, 2009
Domnul deputat se prăbușește, „Nouă nuvele politice inedite”, Editura Tritonic, 2009, coord.
Horia Garbea (volum colectiv)
O crimă și patru oameni care trăncănesc, revista „Hyperion”, 1-3, 2009 (povestire scrisă în 1990)
Lacătul și cheia, „România literară”, nr. 45, 2008
SIGCHLD, fork () and sleep (), sub titlul Lecția de istorie, „România literară”, nr. 29, 25 iulie, 2008
Cireșele din asfalt în volumul „Farse, lacrimi și o găleată de sânge”, Editura Limes, 2008 (coordonator Mircea Petean) - antologia USR
Unchiul meu, poștașul, „Mozaicul”, nr. 4, 2008
Uniune europeană, „România literară”, nr. 48, 2007
Cristian, „România literară”, nr.17/2007
Țâțe, în volumul „Povești erotice românești”, Editura Trei, 2007
Lângă Biserica Sf. Silvestru, „Convorbiri literare”, noiembrie, 2006
Lulu, „Vatra”, nr. 11-12, 2005
Mesajul, „Viața Românească”, nr. 8-9, 2004
b a s m e
Frumoasa din Lapte, Omul Roșu s.a în Basme și povestiri mistice românești, repovestite (în colaborare cu Horia Gârbea și Liviu Ioan Stoiciu), Editura Paralela 45, 2007
Visul spiridușului, în volumul Cel mai mult și mai mult, Editura Art, 2017 s.a
e d i ț i i, texte publicate
în alte limbi
(selectiv)
L’omino rosso, Sandro Teti Editore, Roma, 2021; trans Roberto Merlo.
The Ghost în the Mill* (Fantoma din moară) (frag), in Your Impossible Voice*, 2021, trans Ileana Marin
Lizoanca, ŠTRIK , Belgrad, 2020.
Cong Quan Shan Dao Ping Yuan De Li Zan, Si Chuan Min Zu Chu Ban She, Sichuan 2019
La gata del viernes, Esdrújula Ediciones, Granada, 2019, tans. Enrique Javier Nogueras Valdivieso.
Ártó receptek könyve (Cartea bucatelor rele), versiunea maghairă a romanului Mâța Vinerii, Orpheusz, Budapesta,trad. Szenkovics Enikő.
Zogru trad. Sebastián Teillier, Descontextos Editore, Santiago de Chile, 2018
Freitagkatze, trad Roland Erb, Klak Verlag, 2018, Berlin
Das Phantom in der Mühle , trad. Eva Wemme, Klak Verlag, 2017, Berlin
The Truancy, The Stockholm Review Literature
The Phanariot Manuscript (trans Liana Grama), Trafika Europe, Penn State, University Libraries, nr 8, 2016
The lover (trans Andrew Davidson), Trafika Europe, Penn State, University Libraries, nr 8, 2016
Eliza (Lizoanca) trans. Alexandra Kaitozis, Antolog, 2015, Skopje
Eliza a los once años, Ediciones Traspiés, Granada, 2014 (trans Enrique Nogueras)
Lizoanca tizenegy évesen trans. Szenkovics Enikő Orpheusz Kiadó, Budapest, 2015
Fenerlilere ait elyasmasi eser (Manuscrisul fanariot), frag, trans. Leila Unal, Sözcükler , 58, aprilie, 2015, Istanbul
Zogru, Sétatér Kulturális Egyesület, 2014, prin bursa "Franyó Zoltán", oferită de guvernul maghiar (trans Szenkovics Enikő)
Lizoanca, Horlemann Verlag, Berlin, 2013 (trad Jan Cornelius)
Lisoanca, Rediviva Edizioni, Milano, 2013 (trad Ingrid Beatrice Coman)
Apartamentul 26, trans. Oana Ursulesku, Koracic, Belgrad, 2013
L’omino rosso, Nikita Editore, Firenze, 2012 (trad Roberto Merlo)
Bill Clinton’s Hand, Bucharest Tales, New Europe Writers, 2011, (coord:A. Fincham, J. G Coon, John a’Beckett)
Kareli gomlek ve Bukreș'teki Bașka On Hadise (Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București), trans. Cristina Dincer, Kalem Kultur Yaynlari, Istanbul, 2011
I miei ginecologi, in Compagne di viaggio, Sandro Teti Editore, 2011 (trad Anita Bernacchia) (coord Radu Pavel Gheo, Dan Lungu)
Ura pri univerzi, Zgodbe iz Romunije, Sodobnost International, Ljubljiana, 2011.
Zogru (trad. Roberto Merlo), Ed Bonanno, 2010, Roma; Catania
L’omino rosso (trad Roberto Merlo) în Il romanzo romeno contemporaneo, Ed. Bagatto Libri, 2010, Roma.
Zogru (frag.) și prezentare biobibliografică, în 11 books contemporary romanian prose, Ed. Polirom, 2006, traducere de Alistair Ian Blyth
Zogru (roman), Balkani Publishing House, Sofia, trad: Vasilka Alexova,
Învingătorul - antologia revistei Nagyvilag (trad. Noémi László), Budapesta , sept/ 2010
Cristian (trad. în fr. Linda Maria Baros), Paris, rev Le Bateau Fantôme , no. 8, 2009, ed. Mathieu Hilfiger
Cristián (trad. Sebastián Teillier), Madrid, rev. El fantasma de la glorieta, nr. 16/2008,
Cristian (trad de Alistair Ian Blythe), antologie ICR, 2011
The begining (poem), in Under a Quicksilver Moon, 2002, SUA, Library of Congress,
Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade (frag.) în La Jornada Semanal, nr. 455; 456, 2003 (traducere: José Antonio Hernández García)
