Doina
Ruști

Anii nebuni, aventura unui escroc

Un ziar vechi, un cadavru și un ucigaș nedescoperit

O poveste veche, un evadat și faptele sale

Pe bulevard, cu mintea plină de gânduri

În fiecare toamnă sunt nostalgii și revolte. A început școala

București, locuri legendare: str. Batiște

București: locuri magice 1924, str Paris, un magazin, o pasiune și o reclamă în Universul

București: locuri magice Într-una din zilele anului 1928, a izbucnit un scandal bizar, care a schimbat niște vieți.

Un dialog despre limbă: pe net, pe stradă, în literatură. Alexandra Bădicioiu Matei m-a găsit la un ceai, pe Calea Victoriei. Căldura se mai topise, soarele moțăia. Cum m-a văzut, m-a întrebat ce slogan aș ...

București: locuri magice Numele lui Achile a fost pomenit periodic prin cafenele și prin ziare, unde am și găsit câteva poze ale lui, într-un număr din anul 1928

De la Mateiu Caragiale la Doina Ruști

București: locuri legendare

București: locuri legendare. Palatul Suțu

O nouă ediție a versiunii engleze

București: locuri legendare. Strada Fântânii

Doina Ruști și alți scriitori contemporani

București: locuri legendare. Strada Eminescu și povestea parfumierului

Pe scara bisericii, la amiază, când coboară din cer aripioara pe care unii o numesc inspirație, alții har, iar cei mai mulți revelație.

Interviu în Formula As: O văd pe Mărmănjica prin pădure, căutând floarea magică, sub privirile omului invizibil, care e și povestitorul din Homeric. Îl văd pe Depravat privind pe fereastră, pe Pâtca rătăcind pe Lipscani ...

1. Piața Lipscani

Prin școala noastră mișunau scriitorii, aduși la orele de română sau invitați la multele reuniuni comuniste.

Cuvintele din vise sunt întotdeauna în relație subtilă cu obsesii și frici, cu zone radiate, cu întâmplări exilate sau aflate pe cale de-a fi scoase la marginea ființei noastre.

Se trezea lumea, ardea iarba, iar boierul scria cu cerneală verde, apoasă: 16 mai, 1806. « Cumpără-mi dumneata niște

Nominalizările

Luigi s-a așezat la o masă, cu ochii pe obloanele verzi, care începeau să se miște.

La marginea Impreiului de Răsărit, undeva pe malul Bosforului, trăia și Myrrhina, preoteasă a zeiției Bastet

Dialog cu George Motroc în Convorbiri literare

Cititorul nu pierde timpul. El știe exact despre ce vorbește și nu permite nimănui să bată câmpii: el cunoaște paragraful, pagina și chiar sursele de la care au pornit frazele unei cărți. E greu de ...

Alegerile au multe cauze

Dar această viață perfectă avea o fisură. Într-una din zile, Elina avea de dus o comandă la Sf. Sava, pentru un dascăl.

Într-o noapte istorică, de 9 martie, conduragiul a pândit balta. Deși nu se auzea nimeni și nu se mișca nicio salcie, de pe una din străduțele dimprejur a coborât o siluetă de fată.

Pe la anul 1780, trăia la București un vârcolac, care pe timpul zilei era doar un simplu calemgiu

E un roman cu amintiri multe, fiind prima carte pe care am scris-o.

într-o anume zi, de pe la începutul lui iunie, începea să răspândească în jur un abur fin, un fum viu, pe care se legănau dorințe neîncercate de nimeni

La aniversare, pe Radio România Internațional, cu Mirela Stoenescu Tollea

În acest moment al amiezei - și cine nu știe cum e amiaza de București, n-are decât să ridice ochii spre cer când ajunge soarele deasupra Bisericii Zlătari -, deci în acest timp al prânzului ...

Acest om, despre care vreau să vă povestesc azi, era umblat și pățit. Bătuse drumurile spre Stambul dar și spre Viena, de unde își cumpărase o pălărie înaltă, ca potcapul domnesc. Citise câte ceva la ...

Iar aici, în tihnă, așezat pe divanul cel mare, a scos punga s-o studieze. Lângă el dansa un arnăut, cam afumat, iar la plită mesteca în cafea un mustăcios,

Numai chelăreasa avea chei de la această ladă, pictată cu dansatoare și cununi de răsură. Iar chelăreasa – ce să vă spun! Era o viperă cu evantai și haine scumpe, care stătea cu ochii pe ...

Și ascultând-o începea să vadă fereastra și să audă zgomotul străzii

Marinache era un tip de înălțime moderată, cu urechi clăpăuge. În mod normal urechile astea l-ar fi putut pune într-o lumină proastă, dar el știuse să îndulcească defectul prin niște cercei, care atrăgeau privirile și ...

Cam pe unde sunt astăzi statuile de la Universitate, se afla o seră cu plante exotice

…o reinterpretare a fantasmei consacrate, zice Alexandra Ruscanu

O cronică de Ligia Pârvulescu, în InfoCultural

Murta plutea sub un pod, trâgând în nări efluvii de mâl și de salcie. Dar în reveriile sale s-au strecurat și aromele bucătăriei din Colțea. Dovleac! Era exact ce-i plăcea, mai ales la început de ...

Dacă găsiți lângă ușă, în diminețile următoare, o nuielușă

Vedem zilnic indivizi care fură și imediat se justifică, susținând sus și tare că la momentul furtului purtau pălăria lui Tutankhamon, prin urmare, ei nu au nicio vină, ci Tutankhamon trebuie pedepsit. Așa e normal ...

Împreună cu profesorii elevii și Știrile Kanal D. Un interviu de Dana Aldea & un reportaj consemnat de Maria Stiucă

În anul acela era un atelier de film la Cannes, așa am ajuns.

Împlinise deja 13 ani și avea o mama liberă și un tată sclav.

Pe la 1700, a trăit aici un farmacist, un tip foarte mișto, cu inele subțiri pe toate degetele. Îl chema Iane.

În ziua Sfinților Mihail și Gavril, peste București s-a abătut o eclipsă de Soare.

Scriitori, trimiteți-vă nevestele în funcții ICR, ca să primiți finanțare pentru traducerea cărților! E perfect legal și moral.

I se înfățișează interlocutorului ca personaj-povestitor, ca maestru al istorisirii, trăgându-l de mânecă să ia parte la spectacol. Dar, povestirea este și un act de manipulare.

Acest dascăl, tocmai împlinise 26 de ani și-și făcea griji pentru viitorul său. Ținea lecții la Colțea, dar cei mai mulți bani îi veneau de la un chelarul Ioniță

Un personaj de roman continuă să-și îmbogățească biografia dincolo de carte, printr-un proces amplu de fetișuri și defetișări. Nu veniți să ne jucăm puțin?

Într-un basm valah (cules de A. I. Candrea), se spune că Dumnezeu ieșise la plimbare într-o trăsură trasă de doisprezece cai înaripați. Pe oriunde trecea era încântat de frumusețea lumii, căci îngălbenise frunza și pădurile ...

Au dus mai departe tradiția, bălăcărind neamul melcilor

Mă văd încă bâjbâind pe text, fumând cu un portțigaret moștenit de la tata

Vizitele periodice în chioșcul plăcerilor deveniseră o povară, căci în vara aia, dintre a șasea și-a șaptea, descoperisem două rafturi secrete

Bibliopolis, așa se numește rubrica din LiterNet, unde am povestit câte ceva despre mine. Lucrul amuzant a fost că am început cu o autobiografie, un exercițiu bun pentru un scriitor care a scris deja multe ...

Era o licoare scumpă, pe care nu și-o permitea oricine, în jurul căreia se crease o adevărată mitologie, încât puțini erau bucureștenii care să nu știe de ea. Licoarea somnului te făcea

Toate filmele au construcție narativă, se opresc asupra detaliilor esențiale, re-creează atmosfera cărții. Sunt aici cititori. Sunt intelectuali, oameni care asimilează cultural. Nicio clipă n-au lăsat steagul în favoarea micilor artificii de cinema. Sunt filme-experiment ...

Prototipul acesta monstruos constituie un fel de talpă a iadului, tocmai de aceea e numită și zgripțuroaică.

Mi s-a întâmplat de câteva ori să primesc romane bine scrise, cu emoție, cu un conflict bine repartizat etc., însă cu mesaj gata „fumat”

Pe timpul zilei, aproape că nu ieșea, hotărâtă să devoreze biblioteca. Și-avea și un mod de-a ține cartea sub ochi, că imediat îți doreai să faci parte și tu din cartea aia.

A început festivalul de trailere de carte

Nu putea să mai doarmă, lumina ajunsese ca acea reclamă din fereastra lui Kramer.

O poveste pe lună. Filimon făcea haine, în special, o anumită haină, numită prozaic poloneză, o jachetă de catifea, cu guler înalt și multe fireturi, scurtă, cu mânecile brodate, după moda bucureșteană de la acea ...

Ați scris în cărțile dvs. de până acum despre mahalagii, codoașe, bucătari, croitori, doctori, lău­tari, despre domnitori și boieri. Toți acei oameni au existat și în realitate? De pildă, per­sonajul din noul dvs. roman, „Depra­vatul ...

Se vor amâna examenele? Dar de ce să se amâne? Guvernanții sunt datori să organizeze examenele naționale pe cheltuiala lor.

Unii cinici, alții sadici, alții cruzi, că așa sunt artiștii, o bună parte desfrânați, însă cu ștaif, unul inovator în ale cofetăriei, unii capabili să se lupte în săbii - sunt numiți „tipi”. (Mircea Murariu) ...

Să nu credeți că e ușor să scrii o povestire, cu personaje, cu un discurs epic - săptămână de săptămână.

*Primul ei iubit trecuse pe lumea cealaltă la mai puțin de o oră după ce se iubiseră, lăsându-i nu doar tristețe, ci și presimțirea că moartea i se trăgea de la ea, îi venise din ...

Andra Tischer vrea să știe cam ce gândesc despre femei, despre egalitatea de șanse… Dar nu mă întreabă direct.

M-am întâlnit cu Tudor Voicu, poetul. M-a întrebat câte ceva, eu am început să mă laud și-a ieșit un interviu scurt, despre Depravat și proiectata mea călătorie.

fesuri de blană, căptușite cu mătase, garnituri de mâță siberiană - bune de împodobit gulere, poale și manșete - și multe altele făcea Negoiță, bărbat tânăr, cu prăvălie la Hanul cu Tei

Chiar și lungul șir de personaje învinse, umile, pe care le aduc secolele 19⁠-⁠20, au rolul mai curând de a spori strălucirea rechinului decât de a întări ascensiunea vreunui șobolan. Bașmacichin, săracul, mort din cauză ...

Zogru stătea plictisit pe un raft, asteptandu-și rândul, îmi părea rău că-și pierduse entuziasmul, empatizam cu el. Sâmbătă către seară, una pariziană, într-o mare de oameni. Vă imaginați, nu?

Festival du Livre, 2023

Tudorache vinde niște curci și-și cumpără această carte, o copie scrisă de mână, împodobită cu desene. Lectura îl dă peste cap, așa că la final simte nevoia să scrie câteva rânduri

Trei oameni, trei vise și o rețetă străveche

acest grec, pe jumătate rus ori din alte neamuri, uns cu toate alifiile lumii, devenise un fel de satrap, de apărător sângeros al domniei. Numele nu i-a rămas în scripte. Era atât de grec, cu ...

În dimineața de 1 Aprilie, domnitorul cere micul dejun. Dar, cineva a uitat să cumpere raci.

Un joc dirijat de Carmen Târnoveanu, TVR

Măcelarul observase că fiică-sa e cam dusă, din care cauză, încerca s-o țină mereu ocupată. Evident, nu-și închipuia că are o lume largă și un prieten numit Leonida.

Astăzi las deoparte mâncarea și poveștile despre rețetarul brâncovenesc, fiind în mari pregătiri pentru întâlnirea de joi, când vă dau întâlnire la Carusel, în Lipscani, să citim împreună din noua carte - „Depravatul din Gorgani”. ...

Saveta s-a trezit într-o zi fulgerată de o dorință ale cărei rădăcini coborau adânc, în copilărie. Observase că a fi fată nu era un lucru de laudă. Deși nu-i spusese nimeni pe față, era clar ...

Cu sufletul atins de melancolie, a luat clondirdul și alte câteva pachețele și șipuri, care trebuiau să ajungă în ziua aia pe la clienți. Mai ales la o cutiuță, i-a spus bunică-sa, să ai grijă, ...

Craiova, Cluj, Timișoara, Călărași, Vâlcea

Fără cenzură

Odată a scris o scrisoare pentru un măjer, cum se numeau pe-atunci pescarii, un bărbat care se săturase de viață și voia să se sinucidă.

Camelia Văcaru vrea să știe ce se află dincolo de ușile albe din balconul cu portocali… Ce-am făcut de anul trecut până acum?

În teritoriul ăsta trăia pe vremuri un bărbat căruia i se dusese vestea pentru petrecerile destrăbălate

Într-o vară a acelui an, pe când Bucureștiul era încă un loc mlăștinos și acoperit de țânțari harnici, pe locul actualei străzi Olari trăia un bărbat neobișnuit de înalt. ro si eng.

Se auzi, în fine, pentru prima oară, și glasul lui, un glas venit parcă printre niște trestii uscate, nesigur și vinovat, susținând monosilabic că nu este el.

Evenimentul a făcut ocolul Oțetarilor, lovindu-l în frunte pe lumânărar, care, luându-și o haină în spate a alergat să-și felicite fiul. În sfârșit venise și clipa așteptată atâta timp.

Caterina și Dubois schimbară priviri, din care era foarte clar că nu mă credeau. Stafia lui Joseph putea foarte bine să existe, pe câtă vreme eu n-aveam dreptul la nicio stafie! The Book of Perilous ...

Nu l-a atras zona, nu și-a pus întrebări în legătură cu ochiul de pe acoperiș, cu palpitațiile pleoapei divine, ci l-a fermecat altceva. Pe hornul casei, pe ușile crăpate, pe ferestre și prin crăpăturile nevăzute ...

Mâța Vinerii, în topul cititorilor, pe Translated Gems 

Un taifas cu Robert Șerban , la TVR

Despre el au scris cronicile, a rămas în istorie. Trecuse prin multe când s-a întâlnit cu vindecătoarea în fața Mitropoliei și-a rămas încremenit de uimire. În viața lui nu văzuse o femeie ca ea, respectiv ...

Locotenentul - un „neamț cu coadă”, adică austriac get-beget, exact așa îl va numi toată suflarea palatului, e trimis la Popești, la moșia lui Radu Popescu.

A very interesting and brilliant historical fantasy

Crezusem că nu-i păsa deloc de nevastă. Dar de-a lungul timpului am văzut că mulți bărbați care nu dau cu lunile pe-acasă, petrecându-și timpul în dezmățuri și cu amante, când e vorba de nevastă, chiar ...

Dialog în marginea iernii

Rufăreasa a pășit în stradă, a făcut câțiva pași spre Piața Lipscani. Bucureștiul era luminat de câteva felinare, iar pe ziduri pluteau umbre de trăsuri și de oameni. Viața orașului abia începea, iar rufăreasa se ...

Departe de casă, singură, într-un oraș care mi se părea ostil. A contat foarte mult pentru mine profesorul de greacă. Sever, erudit. Nu eram printre elevii lui preferați, dar de la el am învățat disciplina. ...

călugărul purta pe sub anteriu niște ciorăpiori străvezii, iar în continuarea lor șalvari fini, din mătase de Malta.

Cât își pregătea pana, un drăcușor îl ducea prin locuri obscure. Și-așa a-nceput să povestească acele lucruri misterioase, să spună ce se află prin case, pe sub poduri ori prin grădini.

Seară la Ambasada României din Paris, Festivalul Désir de Lire (Manosque), Marsilia.

Desigur spiritistul Perticari (despre care am mai scris aici), pomenit prin documentele veacului 18, vestit pentru că vorbea cu morții, era în realitate un șarlatan.

La Târgul de Carte de la Belgrad voi citi din Lizoanca, iar la standul editurii Štrik, unde s-a tradus cartea (cu titlul „Lizușka”) voi avea eveniment pe 29 October, ora 16-17h. Așa că dacă treceți ...

A pipăit lada, a apreciat cu uimire lacătul, iar când a prins un moment l-a întrebat pe chelar ce scria pe acel lacăt. „Keller”, i-a tălmăcit acesta, nu fără aroganță, pentru că, de - era ...

Întoarcerea la vremea liceului

Scundacii mișunau peste tot, și pe jos, și în căruțe, viile fiind împânzite de felinare și de câini care, cu toate că nu puteau să ne muște, făceau zarvă, chemându-și stăpânii, ceea ce până la ...

Un interviu în "Weekend Adevărul”, cu Maria-Alexandra Mortu

între culorile care o consacraseră, se afla un corai spre galben, în care fostul roșu își păstra aroganța, ceva cald, un fel de culoare a promisiunii, cu măceșe topite, amestecate în lapte și trecute prin ...

Pe la 1700 si ceva trăia în București un bucătar, mare amator de dulcegării. Știa să facă multe, iar printre invențiile lui exista o prăjiturică pe care o botezase zarnacadea.

Femeia avea o față de un alb ireal, pe care buzele ieșeau foarte bine în evidență, roșii - ca și trăsura.

Cu Zogru la festival

Era o nuanță care ți se furișa drept în inimă, ademenitoare și caldă, plină de promisiuni și de ceva tonic, care te făcea să capeți încredere în tine. Era culoarea viselor, a iubirii și a ...

Ce văzuse acest marchiz, rămas cu gura căscată de uluire, cu bărbia sprijinită pe coate, la fereastra trăsurii..?

Erau povești de tot felul, despre oameni fericiți să simtă inima morii

Iar acea cafenea, în care mormăiau glasuri mahmure, era așezată vizavi de casele lui Petrache Sticlaru, vraci vestit, care-ți lua durerea cu mâna și cu șase „sticle” micuțe cât pumnul, pe care sclifosiții orașului, care ...

În timp ce toba se perpelea la soare pe o stradă din mahalaua Eiub, la București, un tip, poreclit Zbanghiu, tocmai își începea aventura.

I-a murit stăpânul și s-a trezit om liber, pentru că acel stăpân n-avea urmași. Iar libertatea schimbă drumurile și viața. Acest lăutar liber își ia lumea în cap.

Zoița, în vârstă de 16 ani, era nemulțumită de mama ei, care în loc s-o laude și s-o pună în valoare, cum fac părinții, îi tot găsea defecte, batjocorind-o, de multe ori public.

Viața lui ar fi mers înainte frumos, dacă nu apărea Nălbica să ridice pretenții. Își voia casa, iar ca martor, îl avea pe Ioniță Zugravu. A plătit un dregător, a dat bani în stânga și-n ...

Această femeie, cu amintiri frumoase și intime, își pierde liniștea și visele din cauza unui blestem.

Casa lui era așezată pe Batiște, dar curtea se întindea mult, până pe la Teatrul Național de azi, incluzând în incinta ei și o baltă.

Episcopul îi relatează pe scurt un proces de divorț. Un anume Neculai Curelaru, din Craiova, negustor de hamuri și de curele, și-a prins nevasta lângă iesle, cu un grăjdar.

Creatori de poveste și de artă hibridă

Lemnul era compact, dens, ca o coajă de alună în care au adormit fluturi albi. Și avea un parfum de cireșe răscoapte.

Un interviu la Radio Constanța, consemnat de Mihaela Andrei

Și-a petrecut bună parte din viață la Marseille, ca trândav și unic bărbat al unei familii de precupețe. Conversațiile erau scurte între el și familie: pe lângă un defect de vorbire, mai era și graiul ...

Un copac bătrân, sprijinit în schele și tencuit cu ciment, totuși verde, în ciuda vârstei

Din prima zi și-a cumpărat o sutană fină, din mătase, câteva sticle de vin bun, cornete de icre

Un interviu în revista Cultura, consemnat de Carmen Corbu

un tip cu ochi întunecați și cu glas atât de strident,

Pipăi cu mâinile pe orbește. În mocirlă era împotmolit un coș cât un car. Degetele pipăiră un corp moale ca o burtă de câine, pe care un minut mai târziu reuși să-l tragă afară. Era ...

Familia ei face parte din cultul satorinilor, ceea ce m-a dus spre numeroasele cărți mistice ale secolului al 18-lea, de la imagologia criptica lansată de rosacrucieni, la mistica lui Maistre, la meta-realitatea lui Swedeborg dar ...

Fanarioți și literatură. Un interviu de Violeta Cincu

Mai întâi a băut o cafea cu vanilie și coajă de portocală. Apoi, cineva l-a băgat într-un birt, unde a primit cârnați iuți

Mai întâi e plimbat prin oraș, ca să-l vadă oricine, e îmbrâncit, scuipat și mozolit cu toate mizeriile, iar în cele din urmă dus în Obor și bătut lângă spânzurătoarea orașului. Dar acesta e numai ...

Un dialog la Europolis, TVR1

Într-o seară, după ce spălase covoarele, după ce înmuiase merișorul de mătură, după ce cărase căldările pline de scoici și de raci, i-a ieșit în cale o ființă cețoasă

Pentru el nu există plăcere mai rafinată decât aceea de-a descoperi capodopere. Se mișcă prin cafenele și căuta

Despre literatură și lumea scriitorilor

Un roman tradus recent în engleză

Coming soon to the London Book Fair 5-8 April 2022

La finele liceului, în ultima zi de bacalaureat, Octavian a murit, iar pentru mine lectura a căpătat o dimensiune dramatică și mistică. 

Între obiectele cele mai prețioase se afla o sticluță albastră, care o scăpase din multe. Tranca luă șipul și-și făcu niște cruci. Lama cuțitului se înfipse în deget și o picătură de sânge se umflă ...

Random Things Tours

A băgat cuțitul și-a scos pe bucăți, bunătatea de haină, care avea să devină cea mai de seamă realizare a lui.

in fiecare zi de marți, acest procopsit de Brăila mergea într-una din insulele mici de pe Dunăre.

Un interviu în revista Avantaje, consemnat de Andreea Chebac

Mizând pe aceeași voluptate a surprizei, aceste povestiri în serial, la intersecția istoriei cu literatura, recapitulează lumea din romanele autoarei amintind de Manuscrisul fanariot, de Mâța Vinerii, de Homeric, de Zogru. Ele conțin același grăunte de fantastic, de ...

A ridicat toporul deasupra capului fără să știe ce să facă și ar fi stat așa mult și bine, dacă n-ar fi apărut un căpitan călare.

Bucureștenii dansau, femeile probau peruci și orice mahalagiu făcea datorii, pe principiul o dată în viață îți intră rușii în oraș.

Nu se rușina să dea pe goarnă secretele și să facă tarantelă, ridicându-și poale-n cap. Era neam prost ce mai! De aici sensurile grele ale cuvântului, care, de la rolul onorabil de a desemna un ...

„Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot” este un splendid volum de 47 de povestiri în care autoarea țese o dantelărie de întâmplări adevărate, detalii istorice picante și mini-adaosuri ficționale, având la bază documente din secolul al ...

Din cele 47 de povești, una e mai fascinantă decât alta. E foarte greu să alegi, fiecare are un nu-știu-ce care te seduce și te face să fii alături de personajul principal cu multă simpatie. ...

Nu zona convențională a legăturilor m-a interesant, ci cea în care apar anomaliile fascinante. O mamă îi interzice unui fiu (în vârstă de 21 de ani) să se însoare, cere apoi anularea căsătoriei, își consumă ...

Evident, geamantanul era legat pe trăsură, în timp ce el, mortul nostru stă relaxat pe bancheta de pluș

Pe unde trecea Palavragiul, străzile de umpleau de câini colorați

Am scris în blogul din Adevărul o povestire în fiecare săptămână, până când s-au adunat peste 130. Nu-mi vine să cred! Dacă m-ar fi pus cineva să scriu o sută de povestiri aș fi refuzat ...

Iosif se enervează, scoate sabia, se ia la bătaie cu seimenul din ușă.

În anul 1796 trăia la București o femeie, văduva unui căpitan, din care motiv i se spunea Căpităneasa. Pe cât era ea de impunătoare, întodeauna gata să facă jalbă și să pună la respect pe ...

În Paturi oculte, fantasticul nu îndeplinește rolul de recuzită alegorică, ci investește episoade- le romanului cu funcția avidei căutări identitare. Obiectele magice, paturile mijlocesc revelațiile și transformările personajelor, în timp ce livrescul aluziv și estetismul ...

Sub crengile bradului o așteptau coșulețe vopsite, cutioare și pungi de mătase.

Antoniade, zis Anton cafegiul, a descins în București pe la anul 1793, într-o toamnă.

Monica Tănase face un roman din tot ceea ce ascultă. Pe mine m-a pus să povestesc despre cum a fost ucis tata, să-mi amintesc partea secretă a vieții. Pe lângă noi curgea Dâmbovița, zilele trecute, ...

Un astfel de vârcolac trăia în București pe la 1780, ocupându-se ziua cu scrisul, într-un calem.

În curând ne vedem la Torino, fizic, pe străzi, în locurile știute

Faptul că era spân nu l-ar fi deranjat prea mult, dacă n-ar fi început și să chelească. În plus Lucache nu avea nici visele adevăraților spâni din poveste și nici potențialul lor fabulatoriu. Era doar ...

Pagini de festival: La Libfest, 2021

106 vrăji și blesteme, însoțite de rețete și poțiuni, care puteau să vindece boli urâte, de la ciumă la melancolie și la bolile inimii

După aproape două decenii, la târgul de carte foșnesc virtual filele aceleași cărți

Zevzeci, pe care nu se putea pune bază, al căror cuvânt nu valora doi bani. Insurgenți, trădători, pierde-vară. Dar desigur nu lipsiți de seducție.

Despre visele mele și mecanismele lor, în Psychologies, noiembrie, 2021

Un arbust, cu lemn negru și parfumat, din care se fac și astăzi mărgele, mătănii, cutiuțe și alte obiecte delicate, printre care și tocuri de scris

Am avut mereu interes față de epicul potent, capabil să creeze un univers. Sunt interesată de povestea care transformă întâmplarea.

Literatură și istorii

Cu un șir de ființe mici

O conversație cu Carmen Târnoveanu, pe TVR3

Ce făceai în 2004? Mai ții minte? Mai știi ce plăceri și ce nemulțumiri pluteau peste lume?

Într-o dimineață fatală a fost dus în târg, la o oră cu audiență importantă. Mai întâi, a fost batjocorit după obicei: ras în cap, plimbat prin oraș, iar în cele din urmă - ars cu ...

Nu-mi plac grupurile de pseudo-creatori care căpușează instituțiile Statului. Televiziunea Națională, Radioul Național - au în interiorul lor grupuri de cultură industrială, respectiv emisiuni cu și despre un grup restrâns, poate cotizant, ori fapte canceroase, ...

Venea o dată pe lună la București, încărcat cu sticlărie foarte apreciată, căci între toate cea mai curată și neînchipuit de subțire era pe-atunci sticla de Târgoviște, de un albastru care te făcea să visezi. ...

A pleasant dialogue with Alyse MGRDICHIAN: she asked me and I told (a little) about the Phanariots

Zi topită de vară, răcorită de răsuflarea Bosforului. Pe străzi se mișcă șalvari înflorați, picioare elegante, de cai.

Cândva, demult, la Lacul lui Dura

Un cuvânt vechi și-o familie fericită

Denumirile de acțiuni și de lucruri, numele oamenilor, ale locurilor, ale apelor și-ale numeroaselor dispoziții pe care le ia vremea, anotimpul și sentimentele mi se par demne de cercetat - mixtura lor lexicală merită scotocită. ...

Un tip cam șifonat e deja pe coridor, așteptând cu emoție. E trecut puțin peste 20, cu părul strâns cuviincios într-un șal, cu baston aurit, cu ghete noi. N-are palton ori cum era pe-atunci - ...

La radio, vorbind despre scris citit, cu Simonetta și Roberto

Pe Faulkner l-am iubit din prima, pentru adâncimile poveștii, pentru stil, pentru admirația comună față de Balzac. Îl citești și-ți vine în nas parfumul de glicină și de sânge proaspăt, vărsat fără cauză. Conversând la ...

Locuind într-o casă mare, ajunsese să fie cunoscut și prin cartier. Bucureștenii îl știau după pălărie, iar mahalagiii îl strigau după nume.

Ultimele 3-4 decenii au stat sub amenințarea registrelor hibride, a amestecării genurilor.

Ai grijă, kiafir, să‐mi lustruiești dinţii bine!

De vorbă cu Florinela Iosip, pentru Scoala9

Miruța a impresionat pe toată lumea, de la mitropolit la inspectorii de palat, iar slugile, târgoveții și chiar intelectualii, câți erau ei, nu mai conteneau să laude personalitatea acestei femei.

16 ani, două cozi legate la spate și o eșarfă subțire peste urechi, răsucită pe frunte, mărginită cu năsturei din lemn de cireș, plus două mărgele albastre.

scris, citit, cărți, fanarioți, paturi misterioase și amintiri scriitoricești

13 prozatori dedicați registrului fantastic și o prefață semnată de Andreea Apostu

Era anul 1782 - vă imaginați: plin de culori și de parfumul cuptoarelor. Început de vară bucureșteană, cu mătăsuri asudate, cu tei înfloriți. Un elev a ieșit de la Sf. Sava, cam pe unde este ...

Îi aducea hainele, îl îmbrăca. Îl asista în timp ce acesta își lua micul dejun. Sărea cu desertul îi aducea cafeaua. Își petrecea toată ziua la ușa stăpânului, așteptând un sunet de clopoțel.

Andra Rotaru m-a întrebat depre cartea de proză fantastică

Am înregistrat un audiobook, iar pentru lectura integrală a romanului a devenit în perioada aceea un eveniment important și terapeutic.

Era după-amiază bucureșteană, la clipa de liniște, când pe la Cișmigiu se aude doar sforăitul subțire al unui manaf

Omulețul roșu are în prim-plan o poveste fermecătoare, care se adâncește spre teritoriile unui mesaj complex. „Două calități are romanul“, spune Marco Dotti, „profunzimea și frumusețea povestirii“.

Amintindu-mi lucruri, vorbind despre cărți cu Lavinia Șandru, la Canal 33

Totul îmi amintește de un film, care părea cu ani în urmă doar o comedie ieftină: Idiocracy (Mike Judge). Acum jucăm în filmul ăsta. Un interviu consemnat de Alex De Gironimo. în Faro di Roma ...

E adevărat că acolo s-a făcut la un moment dat un ospiciu, dar asta abia 30 de ani mai târziu. În momentul la care mă refer i se spune Sfânta Mânăstire Balamuci

De vorbă cu Simina Popa & Claudiu Sfirschi-Lăudat despre Rigas Feraios

Despre „Paturi oculte" în emisiunea Marilenei Ion

manuscrise, fanarioți, paturi misterioase, cărți și amintiri scriitoricești

O cronică în Convorbiri literare, semnată de Diana Teieru

O cronică

My translation of the first chapter from Doina Ruști's novel "The Ghost in the Mill" is published in the literary journal "Your Impossible Voice." The story begins with a bizarre discovery: Adela Nicolescu happens ...

Se trezește și dă cu ochii de Manda. Un fum roșu se așează lin printre lucruri, o otravă care se furișează parșiv, pe lângă divan, pe sub cearșafuri, peste polițele cu lucrușoare, învăluie șerpește clondirele ...

Miercuri voi fi la Roma, cu micul om roșu pe umărul meu. E un eveniment oficial, cu lume bună, sub patronajul Ambasadei nostre, cu însuși ambasadorul Italiei la București, E.S. Alfredo Durante Mangoni.

După 10 ani prin Itaila și la 17 ani de la prima ediție românească

Nicolae Logofătu a făcut o călătorie la Stambul, pentru a-și alege din capitala Imperiului lucruri nemaivăzute, bijuterii și mărgăritare.

Transilvania Culturală e spațiul unei emisiuni cu tradiție, la TVR Cluj, iar amfitrionul ei este Vasile Hotea-Fernezan, un tip cult, care te măsoară cu justețe. Orice întâlnire cu el mă face să mă simt foarte ...

Călugărul a suferit mult din cauza indolenței acestui tip, pe care ajunsese să-l viseze și ziua și noaptea. Iar într-o zi i-a bătut în poartă

Căldură și naturalețe

Adusese pantofi din piele de mâță, lingurițe de argint, cu zmei în coadă și licori care te fac iubită și plină de bani. Dar între toate capturile de război, se afla una fără egal - ...

Făcea parte dintre cei pe care îi placi la prima vedere. Era oacheș și zâmbitor, iar într-o ureche purta un cercel cu pietricică de sticlă, un bob roșu sub cealmaua înflorată.

Maria visa doar eșarfele înflorate ale veneticului Tache, în timp ce în sângele ei se strecurase sămânța unei vieți viitoare.

Chiar și la înmormântări ori când citea Evanghelia își arăta dinţii, despre care tot târgul știa că erau frecaţi cu lămâi, amănunt care făcea parte dintre cele mai neobișnuite fapte ale orașului, mai ales după ...

Atinia a avut inspirația proastă de a-l lua pe Tuică drept vizitiu.

Pe măsură ce dădea bice, arunca câte o înțepătură spre mămular, mai ales pe tema pantalonilor lui strâmți. Erau glume, dar ce oltean fandosit ține la tăvăleală când e vorba de el, și mai ales ...

De vorbă cu Jovi

îi și vedem pe cei trei, cu nasul pe sus, primiți în salon, așezați la taifas, cu narghilele subțiri, cu chiseaua de șerbet, cu ceșcuțe proptite în suport de argint, primindu-și cadourile, zâmbind mulțumiți.

Îmi părea rău de el și nu puteam să nu mă gândesc la țipătul lui pițigăiat. Și-așa mi-am adus aminte de multe alte momente similare, în care m-au apăsat întrebările ontologice, de la descoperirea camerei ...

Parfumurile îmi povestesc pe larg, mă pun în contact cu multe istorii secrete. Un interviu de Claudiu Sfirschi-Lăudat

Și-așa au intrat în lumea bună a boemei și a petrecăreților de pe-atunci, învățând repede plăcerile, pe care adeseori intelectualii le numesc animalice.

El este stăpânul obiectelor magice, un maestru mediocru, fără conștiința rolului său, înfumurat și incapabil să-și vadă lungul nasului

El este stăpânul obiectelor magice, un maestru mediocru, fără conștiința rolului său, înfumurat și incapabil să-și vadă lungul nasului

Un bărbat mediocru și vanitos zguduie lumea, iar în București au loc întâmplări aparent inexplicabile, care sunt însă conectate, așa cum se leagă informația în vise, adică aberant, declanșând tot atâtea consecințe. Universul funcționează metaforic ...

Isac este tânăr și scrie jalbe, rezumate ale unor anchete și constatări pe care el însuși le face, ca funcționar la Palat.

In Book Brunch

Ne aflăm în anul 1794, toamna, iar printre culorile, care, în București, păstrează și luminile Dâmboviței, Ene Seimenul scrie o scrisoare de zor.

Un interviu de Florin Spătaru

E chircit, rezemat de perete, prin mintea lui se plimba o umbrelă cu franjuri.

Un pat vechi, dintr-un apartament necunoscut, din blocurile de la Unirea. (Serenela Ghițeanu, Revista 22)

Un creion de roșcov, o dumbravă, frică și speranță

Studenți, cititori, Paturi oculte

Mitropolitul aplecat, niște nelipsite femei cu pâine și sare, o boieroaică bătrână, pe post de copoi, tânăra, pregătită pentru orice eventualitate

Din toată această perioadă a pandemiei, am o singură imagine în minte, obsedantă, vie, un fel de coloană vertebrală a timpului dus. Un interviu de Gabi Lupu, în Formula As

Șarmantă, înfășurată în șaluri și deținea o casetă cu bijuterii și cosmeticale, amintire de la mama ei, o bucureșteancă get-beget, care printre altele îi dăruise și o oglindă înrămată în argint.

Se arunca în trăsură, întotdeauna însoțit de Elisabeta, servitoarea, cu același veșnic bagaj care uimise tot orașul, anume două cufere aurite și o scatulcă - un fel lădiță de mână, bună de păstrat lucrurile de ...

1792, Ienache Corei-Bașa a sosit din Stambul, plin de praf și cu bagaje puține.

Pe plita largă clocoteau vase de tot soiul, de la ceaune și tigăi, la cazane mari, în care erau opărite scoicile ori la crăticioare cu sosuri și ibrice cu siropuri, țuici parfumate ori ceai de ...

Cu niște săptămâni în urmă vă povesteam despre Radu din Gheboaia, pe care în ianuarie 1794 l-au bătut niște tâlhari și l-au lăsat dezbrăcat în zăpadă. Ei bine, printre dosarele cu procese am găsit recent ...

Unii văd perioada de claustrare prin care am trecut ca pe o posibilitate de a reseta societatea cunoscută și de-a o lua de la capăt. Se vorbește tot mai mult despre intrarea într-o eră a ...

Pe lângă magazinul Unirea, pe firul Dâmboviței în jos, tăia pe vremuri o tipă cu gură mare, vecina unui vel stolnic,

La EBS Radio despre lectură în secolul XXI și despre noua colecție a Bibliotecii de Proză Contemporană, de la LITERA. Un interviu de Anca Basfalean.

Prin grădinile bucureștene se auzeau numai ofuri, iar apa Dâmboviței începuse să se umple de șoapte

O poveste care deschide manualul de clasa a VIII-a, al Editurii ART, semnat de Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra, Monica Halaszi, Anca Davidoiu-Roman, Horia Corcheș.

Acestă fostă sclavă, Chițeasca, se învârtea printr-o lume de precupeți, mici samsari, comisionari, mămulari, vânzători ambulanți de mărunțișuri, mici afaceriști care făceau contrabandă cu săpun și cu lumânări.

Evit locurile cu reguli insurmontabile și caut detaliile care-ți sugerează întregul. Tocmai din acest motiv locuiesc la ultimul etaj, într-un bloc înalt, înfipt într-o intersecție. Mi se pare poziția cea mai bună pentru un scriitor. ...

După încălțări a umblat niște săptămâni, dar a meritat, găsind unele cum nu se văzuse până atunci prin Gheboaia, niște botine cu cataramă nemțească.

Revista în care am publicat prima povestire

Barbu, un bărbat plin de vise, SPP-ist la harem

După ce-și face testamentul, Băjescu se ține de cuvânt și moare, de aici începând viața liberă a tinerei Băjeasca

Acest bărbat, în care investise niște luni bune, - nu era de încredere.

Este anul 1796. Ioniță a jurat că se însoară. Toamnă frumoasă în București, numai bună de nuntă. Dar Ioniță s-a răzgândit.

Chirața o lua uneori spre centru, cu o butcă prăpădită, ca să-și cumpere mărgele ieftine sau câte o pânzică din care ea însăși își croia haine.

Un podgorean, crescător de vaci și geambaș, îl cam pusese cu botul pe labe. Totuși ar fi câștigat și de data aceasta, dacă n-ar fi fost mărturia jupâniței Gherghița.

Această proaspătă divorțată, încurajată de mama ei (Safta), urcă în trăsură, luând o hotărâre importantă și imprudentă.

Știm puține lucruri despre el. Purta haine verzi, după moda europenească, o livrea, probabil, încheiată la toți nasturii, și pantaloni până la genunchi, totul din pânză subțire. Era cald, iar părul, strâns pe ceafă, începuse ...

Într-un basm cules de Hasdeu, în anul 1887, din Mehedinți, se spune că pe malul Motrului se ținea bâlci mare în ziua de Sf. Ilie. Iar la bâlciurile de vară e plin de zâne și ...

 Neam de slugă, fiul unui pârcălab, de la Curte,  băgat pe sub pielea unui boier mare, apoi însurat cu fiica acestuia, Staicu a ajuns ajutor de vistier, cu posibilitatea de a-și băga mâinile până la ...

În anul 1794, un fante din strada Lipscani, polițist de cartier (am zice azi, agent), a fost prins cu nevasta unui administrator de harem. Are loc un scandal răsunător, terminat la Palat, unde principele îl ...

Într-un sfârșit de iunie al anului 1837, Auguste Raffet, pictor, care avea puțin peste 30 de ani, ajunge la Giurgiu și dă de-o mare petrecere, un bâlci sau cum am zice astăzi, o *baie de ...

Satira, ori cum îi zic adulatorii - satira subțire -, chiar filozofică, îmbrăcată în pamflet ori travestită în parodie, satira, cu toate fețele ei - mi se pare facilă și cu pretenții, gargaragioaică, constipată, artificioasă ...

Pe vremea studentiei imi facusem o rochie din cașa, verde-închis, cu gluga, pe care o purtam si asa, dar si peste blugi, ca hanorac. Eram foarte mandra de piesa asta, nimeni nu avea pe vremea ...

Tânărul curtezan din Giurgiu, pictat de Auguste Raffet, un arnăut, poate avea orice naționalitate.

Fuga din Stambul și un deget pe o hârtie

Domnitorul, acest Cârn, aproape anonim printre domni, a cerut să vadă cărțile întocmite și semnate de Gheorma - marele ban.

Revoluția virusului

Ascensiunea acestui Gheorma este fulminantă și marcată periodic de achiziționarea unor femei tinere. Urmărind documentele putem spune că marile schimbări din viața lui au loc în anul 1634, când primește cadou o moșie.

Un interviu în ARCS Projects, University of Washington, Seattle, realizat de Ileana Marin

Purta o haină lahanie, adică de culoarea verzei, culoare foarte la modă pe-atunci, mătăsică fină, brumată, în special malteh moale, iar printre preferații săi erau năstureii sunători și cataramele argintate. Purta bici iar sub șalul ...

La anul 1632 Gheorma, tânăr, carismatic și iubit de o sumă de lume, a cumpărat o femeie.

Zilele trecute, m-am întâlnit în magazin cu cineva, o persoană foarte cunoscută, fără să-mi pot aduce aminte numele ei. Deși, nota bene: nu purta mască! Un *lapsus *. O fisură.

Bunică-mea a alergat în magazie, dărâmând mai multe cutii de pălării, candelabre și lavoare, ca să ajungă în zona trăsurilor, și ele vechituri insolite, și să scrie pe ușa uneia dintre ele “fiul meu are ...

Vi-l imaginați? Înalt, cu picioare lungi, elegante, cu față de țap, cântând înfiorător de frumos! Și în plus, știe să-ți șoptească numele într-un mod special.

Pe zidurile albastre ale Porții lui Ishtar se află mushkhushul, hibrid înspăimântător, reprezentare a lui Marduk și protector al Babilonului Antic.

Singurătate benefică, scris și meditație - iată trei dintre beneficiile pandemiei

Din păcate nu prea există portrete de-ale sale. Aici era deja cam trecut. Așa că vă invit să vi-l imaginați tânăr, poate îl photoshopați, iar dacă reușiți, trimiteți-mi și mie o copie.

Și totuși, în Valea Galbenă nu există decât fericire și tihnă, chiar dacă deasupra se află ochiul doritor al zmeului. Poate tocmai de-aia mi-am adus aminte de ea, în această condiție de sihăstrie și de ...

Pe Laocoon l-au obstrucționat zeii, în timp ce Liliacul devine paria pentru că nu este simpatic.

Rostopasca amețește orice spirit, greierii bagă frica în boli. Aripa de liliac cheamă morții în ajutor. Pe urmă vine pelinul, destul de puternic, care se ține pe la ferestre, în paturi și în dulapuri. Tot ...

Pandemia e anunțată de niște gâște negre, numite călugărițe (Branta leucopsis), care umplu malurile Dâmboviței, băgând groaza în oameni, ca, finalmente, să-și facă apariția însăși Ciuma, reprezentată ca o femeie cu cioc și labe de ...

Era pe la anul 1785, când Elenca, din București, s-a măritat cu un arnăut, pe nume Dincu, fiul lui Dima Delibașa.

Moda fumurilor parfumate vine tot de la o femeie, despre care trebuie neapărat să vă povestesc.

În hol, la recepție, se vindeau ilustrate cu exponatele din muzeu, printre care și un portret, care mi-a atras atenția imediat. Era un tip de pe la începutul secolului al 19-lea, în floarea vârstei, negustor ...

Viziunile cafegiului (Homeric)

Nu avea studii înalte, dar învățase lucruri folositoare de la niște babe care dețineau învățătura vechilor sciți.

Dispariția Mușei

Despre scris, citit și trăit

Ișlicul era o căciulă ușoară și desigur pompoasă, apărută în plin avânt al lumii fanariote

Pe când noiembrie se pregătea să înceapă, s-a întâlnit față-n față cu vârcolacul. Cum era lună plină, l-a văzut bine, iar descrierea este amănunțită.

În vizită la Denisa Popescu. Un dialog despre plantele magice și literatura lor

Orice ar fi încercat să facă - se alegea praful! El era acel om pe care este imposibil să nu-l fi văzut măcar o dată în viață, genul care se împiedică la fiecare pas, își ...

Homeric este un roman despre nume și despre sociopatiile lui.

Iar viața lui scurtă s-ar fi stins după câteva ceasuri, dacă n-ar fi răsărit luna.

"Doina Ruști face dovada unui har narativ ieșit din comun, a unei imaginații debordante, a unei erudiții rare la scriitorii de azi și a unui umor nebun". (Serenela Ghițeanu despre Homeric, în revista 22)

Arta Doinei Ruști constă nu doar în această admirabilă tehnică de a construi o poveste verosimilă și de suspans, cât în a te face dependent de poveste. (Pompilia Chifu, Evenimentul zilei)

Un basm străvechi despre dragoste și solstițiu

Nu este doar fratele meu ipocrit, cum zice Baudelaire. În ochii lui văd fața adevărată a cărții mele.

O poveste culeasă la 1884, din Ialomița

Pe mese, La Mama, despre mâncăruri vechi

Povestindu-i lui Iulian Pruteanu, nu departe de Călin Ciubotari:)

A ieșit de la Sf. Sava, cam pe unde este Universitatea de azi, îmbrăcat cu un anteriu nou-nouț, fălindu-se cu un fes purpuriu.

Sfatul meu pentru tinerii scriitori este să nu urmeze niciun sfat, nicio rețetă. Literatura este o aventură, iar de-a lungul ei afli cine ești, te exprimi și capeți o „față”, o atitudine, îți întărești caracterul. ...

Un turneu în Spania & evenimente de top, organizate de Esdrújula Ediciones, sub patronaj UNESCO, si ICR. Cu La gata del viernes (Mâța Vinerii) în spaniolă. “Calembecul și-a risipit parfumul, iar uleiul de viță s-a ...

O întâlnire minunată: studenti, profesori, cărți.

Dar inima lui a rămas legată de pădurea care-l salvase: [Ce era Cotroceni înainte să devină locul râvnit de președinți \

Într‐o parte trona cafegiul, răsturnat în scaunul său, iar în partea opusă cobora trăsura Despinei. Iar între ei se îngrămădeau prăvăliile, cu mătăsuri fâlfâitoare, șopronul lumânărarului, a cărui pălărie, spre marea lui mâhnire, îi acoperea ...

Doi draci, o singură femeie. Un basm romanesc.

Dar toată această documentare n-ar fi în­semnat mare lucru, dacă înainte de ea nu s-ar fi aflat dragostea mea pentru Epoca Brân­co­ve­neas­că și toate celelalte lucruri care țin de edu­cația in­te­lec­tuală a unui scriitor. Pe ...

Un turneu literar e ca alaiul care face gălăgie cu o săptămână înainte de a se ține nunta, ca să știe lumea ce-o să urmeze:) Dar este și cel mai greu timp al unui scriitor, ...

Am avut o elevă foarte atașată de modelul meu intelectual, care n-a putut să se despartă de model: vorbește ca mine, folosește aceleași ticuri verbale, același vocabular, scrie chiar cărți în stilul meu. Un timp ...

Despre Homeric, despre literatura fantastică, despre stafia înaltă. Cu Ema Stere, pe RRC

Despre ierburi vrăjite, despre viață, scris și Homeric. Consemnat de Alina Roiniță.

Un interviu nocturn, după o zi grea, în tăcerea plăcută a studioului. La Transilvania Culturală

Printre multele plante apotropaice se afla și leușteanul, ținut pe fundul buzunarului ori cusut în perne și în saltele. Era pus în mâncarea vitelor și aruncat în fântâni. Cu el se oblojeau smintiții luați din ...

Scris, lecturi, rețele de socializare și viață de scriitor. Un interviu semnat de Dumitru Stoica

Stelian Țurlea despre romanul Homeric

Homeric, la Humanitas Cișmigiu. Cu Paul Cernat, Cosmin Ciotloș, Bogdan Simion Cobzarul

Un interviu de Florin Saiu Povestea o aveam demult, dar anii trecuți mă obseda ideea de-a scrie un roman despre metafizica dorințelor. Iar într-o zi, una dintre acelea în care îți tremură sufletul fără motiv, ...

La fiecare carte revăd Clujul, nu chiar orașul în sine, cât zona densă în care foșnesc ideile.

Trăim în epoca ipseității aurite, iar vechile valori își încheie viața. Numai sinele contează, iar dacă cineva zice altfel, minte sigur. Istoria arogantul dedițel o dovedește cu prisosință. El avea un singur vis, pe nume ...

Nu de mult, m-au ajuns din urmă pădurile îndepărtate ale copilăriei. Și sub apăsările lor, cu amintirea acelor crengi care știau toate limbile, mi-am dat seama că mă aflam în mijlocul unei experiențe ample, ca ...

Mihaela Ioniță și Răzvan Ursuleanu prezintă o emisiune care-mi place mult, pe Radio București FM. Difuzată în miezul zilei, când peste oraș cade o găină mare, cam adormită, iar mie îmi piere cheful de vorbă. ...

Prima lectură lasă întotdeauna în urmă o impresie decisivă. De multe ori este vorba doar despre un cuvânt sau despre o inflexiune a vocii, despre un scârțâit de fundal - un detaliu micuț, care se ...

Astăzi, la 16.30, invitată la Drept de autor, Radio România Cultural

Zânița asta, un fel de spirit somnolent, se numește Sticlișoara! Spiritul adormit al fântânii! Un Graal. Un fel de butelcă a lui Pantagruel. Iar prințul intră în camera de aur și dă cu ochii de ...

Ce mai face Homeric? Pe unde mai umblă? De pe unde-mi trimite SMS-uri. Recomandat de Evenimentul zilei.

O poveste cam eretică, veche de peste o sută de ani.

Astăzi am fost în Lipscani, și-am văzut, în sfârșit romanul.

Un titlu bun este cel pe care îl iubești până la sfârșitul poveștii. În ceea ce mă privește, Homeric face parte dintre ele.

Homeric călătorește spre librării. E acel voiaj în pachete maro, în mașini prăfuite, pe capotele cărora dansează ființe mici, invizibile, mirosind a cerneală.

O poveste veche, din Botanica poporană a lui Sim. Fl. Marian: pe jumătate istorie, pe jumătate legendă. * Rosa canina* și fericirile ei.

În holul Teatrului Național, lângă Eschil, se află Librarium, un loc în care foșnesc paginile, iar din când în când se aude gongul din Sala Mare.

De la cei trei spâni care păzesc drumurile și până la lumea lui Ionesco sunt doar doi pași: unul de om si altul de cal.

Szenkovics Enikő mă întrebă despre scris și despre personaje, aducându-mi aminte de o toamnă frumoasă, la Budapesta, când a luat naștere romanul Homeric.

Ce fac scriitorii cât timp romanul se află la tipar? Unii se gândesc deja la următorul, fie o continuare, fie unul total diferit. În ceea ce mă privește, am avut noaptea trecută un vis...

Înconjurat de lume, cu o personalitate remarcabilă, dorit, iubit și urât cu patimă, Turnavitu era însoțit întotdeauna de-o șleahtă de haimanale. Numele si-a făcut loc prin forța faptelor dar a rămas în memoria colectivă mai ...

După ce publici un roman esti invariabil întrebat ce ai de gând în continuare. Și bineînțeles ai planuri! Eu am întotdeauna. Dar nu mă țin de ele. Acum 2 ani, după Mâța Vinerii, stăteam de ...

Diabolic, puternic și — învățător. De la Dostoievski la folclorul autohton, pe drumul spumos al eposului, unde ideile sunt ca florile de nalbă - colorate și fără nevoi mari.

Orașe sub soarele verii, în câteva romane, citite vara. Locuri celebre, viziuni, povești.

Din septembrie, în librării

Când mă gândesc la eroi, în primul rând îmi vine în minte o mâță. Este vorba despre un basm, cules de Hasdeu, la 1874, din satul ialomițean Dridu (aceeași localitate celebră cultural&istoric). Prin urmare, mi ...

După-amiezele de vară, ale adolescenței, când cititul devenise un viciu

Ființele rele sunt de două feluri: cele care te cheamă (ca strigoii) și cele care se zvârcolesc și te ating din greșeală (vârcolacii). Restul sunt combinații:). În folclorul românesc, vârcolacii nu s-au bucurat de o ...

Homer, poeme homerice, exuberanță și histrionism. Iar dincolo de toate astea - cititorul care stăpânește povestea, rasat, sătul de povești. Într-o lume sufocată de impostură, cititorul este un fel de soldat din trupele speciale, antrenat ...

Caterina Greceanu, personajul meu din Mâța Vinerii, a avut un destin diferit de cel din roman.

De câte ori scriu o poveste, sunt atât de fericită, încât nimic din ceea ce se întâmplă în lumea adevărată nu poate să rivalizeze cu acel sentiment. Poate doar cuvintele sincere și pătimașe ale unui ...

Dintre istoriile teribile ale lumii vechi, face parte și una despre un călugăr psihopat și un sclav mic, foarte iute de picior.

Caniculă, vară fierbinte, peisaj de iulie… toate în literatură, unde căldura se ține minte doar dacă e persistentă, tematică, înfiptă bine în pielea personajului. Iar unde mai este și iubire în lunile verii, cartea se ...

Uneori trec printre mașini, pe străzile aglomerate, pe lângă oameni care nu mă văd, iar de undeva, din zonele umbrite ale orașului, aud câte o voce, venită din miezul tumultuos al Iliadei.

Actori, vrăjitori și un scamator de pe vremuri. Ieri seară am tăifăsuit cu Adrian Titieni despre Hamlet, iar, cum mi se întâmplă mie, gândul mi s-a dus la un scamator care-a prostit niște oameni și-a ...

După ce termini un roman esti tentat să faci proba titlului. Pe mine tentația asta mă încearcă înainte de-a mă apuca de scris. Mă aflu la finalul unui roman, în umbra parfumată a epopeii, unde ...

O scrisoare de la 1600, scrisă cu cerneală scumpă, pe hârtie fără antet, în care un om își povestește aventurile de soldat, prins și vândut.

Orice scriitor face experimente, visând să fie în avangardă, cu toate că își dorește cu ardoare să fie clasic, să atingă acel punct al operei fără vârstă. Mâine mă întâlnesc cu Paul Cernat, exegetul avangardei ...

Pe când scriam Mâța Vinerii, am dat de un personaj care-a trăit pe la finele secolului al 18-lea, un anume Dumitrache Banu, adeseori trimis de Alecu Moruzi ca să dezlege conflictele, fiind foarte apreciat pentru ...

Un personaj literar din perspectiva unei personalități culturale. O discuție filmată, într-un loc intim, la Teatrul Național, în Librarium. Literatură, idei și .. . elixirul scrisului!

În urmă cu 5 ani scriam Manuscrisul fanariot. Mai precis, uitându-mă în memoria diavolească a laptopului meu, am constatat că exact pe vremea asta, în urmă cu cinci ani, scriam următorul pasaj

Exista o uliță a zarafilor pe lângă Hanul cu Tei, unde lumea alerga la nevoie să schimbe talerii în arginți ori să împrumute o sumă oarecare. Dar nimeni nu se compara cu Tudorake, negustor și ...

Un personaj literar din perspectiva unei personalități culturale. O discuție filmată, într-un loc intim, la Teatrul Național, în Librarium. Literatură, idei și .. . elixirul scrisului!

Păuna Greceanu a fost o femeie greu de ucis. Se poate spune că Epoca Fanariotă începe cu ea. S-a măritat cu Ștefan Cantacuzino, l-a trădat pe Brâncoveanu. A evadat de la turci. A închiriat o ...

Secvențe, episoade, narațiuni care-ți bagă în minte imagini, o scriitură cinematografică, în romane de top. Despre câteva am scris pe Cartepedia

Când vrei să transformi un fapt oarecare în literatură, începi prin a te ambala și sfârșești prin a intra perfid în interiorul unor evenimente, care până la urmă fac parte din biografia ta. Un destin ...

Rezistența ticăloșilor. Exemple din istorie: un tâlhar, un principe țăcănit și un poet cu gura mare (în Adevărul)

În fiecare cuvânt se ascund fapte bogate si vieți. Kilipir nu era doar un cuvânt și nu era doar eticheta pantalonilor lui dragi, ci un fel de rezumat al aventurilor care dovediseră că învățătorul Okimon ...

O poveste de la 1795, prelucrarea în Manuscrisul fanariot

Despre justiție, legi și putere. Un weekend cu referendum

At the Writer's Liqueurs Festival, in the city of rice alcohol and at The Great Wall. That's how my journey ended in China.

Despre ce credeți că este cartea aceasta? Este cartea capetelor de piatră? Este un volum de povestiri? Sau de versuri? În tot cazul este o carte proaspătă, de 400 de pagini.

Prima dată i-am povestit Corinei Dobre, la Corespondent, pe TVRi, despre ceea ce m-a fascinat în China. Setea de literatură, întâlnirile literare și multele excursii printr-o țară cât un continent. Primele impresii, pe care timpul ...

Iubesc finalurile complete care nu mă lasă cu ochii în soare. Îmi place să știu că scriitorul mă respectă și îmi spune povestea până la capăt, chiar dacă știu că nicio poveste nu are sfârșit. ...

Eroine! Personaje de roman, femei de neuitat. Bineînțeles, de cele mai multe ori văzute de bărbați... Despre câteva am scris pe Cartepedia

Scriere creativă, cu masteranzii de la MTTLC

Imaginarul e ca un om ipocrit, care, deși se sprijină pe informații adunate cu trudă, le amestecă și le transformă, încât nimeni nu le mai recunoaște.

O lună de zile în China, pe străzile Beijingului și în Sichuan​. Oameni și locuri, cum sânt străzile văzute fără ghid, ce se vede, la o scurtă plimbare.

Zâne mici, ieșite din privirile înveninate ale lui Jupiter, luminoase și crude, joimărițele cunosc drumul morților și detestă melancolia.

Despre China, despre prejudecăți. Confesiuni de scriitor: astăzi despre mâncarea chinezească.

Suntem foarte aproape de acel timp în care autorul va deveni anonim, iar opera sa doar parte a unei povești nesfârșite. Cărțile nu se vor mai vinde, ci vor fi postate într-o bibliotecă virtuală. Fără ...

O lună de zile în China, pe străzile Beijingului și în Sichuan​. Oameni și locuri, cum sânt străzile văzute fără ghid, ce se vede, la o scurtă plimbare.

Despre China, despre prejudecăți. Confesiuni de scriitor

Citești un roman și după un timp constați că în urma lui a rămas un ceva nelămurit, un parfum, o culoare, un fir subțirel, care te leagă veșnic de acea carte. M-am hotărât să consemnez ...

O lună de zile în China, pe străzile Beijingului și în Sichuan​. Oameni și locuri, cum sânt străzile văzute fără ghid, ce se vede, la o scurtă plimbare.

Scenele de dragoste sunt greu de scris. În mod ipocrit, scriitorul tânăr le evită, sub pretextul foarte la modă, că iubirea fizică nu trebuie povestită. Este adevărat că poți deveni repede penibil, dar asta nu ...

Despre China, despre prejudecăți. Confesiuni de scriitor

O lună de zile în China, pe străzile Beijingului și în Sichuan​. Oameni și locuri, cum sânt străzile văzute fără ghid, ce se vede, la o scurtă plimbare.

Personajul din marginea lumii, figurant, trecător și totuși - memorabil în multe cazuri!

O lună de zile în China, pe străzile Beijingului și în Sichuan​. Oameni și locuri, cum sânt străzile văzute fără ghid, ce se vede, la o scurtă plimbare.

Literatură și turism cultural, într-un oraș unic​.

La Academia de Literatură Lu Xun

O călătorie lungă, până la palatul lui LU XUN, din Beijing.

O lună în China, la Academia de literatură din Beijing Cu Mâța Vinerii

Mâncăruri de altădată, Mâța Vinerii, fanarioți și bucătărie românească. Un interviu semnat de Narcis Barbu, în Jurnalul de poftă bună.

La cursul de scriere creativă: despre autor ca personaj video

Cartea soldatului, un film documentar făcut fără bani, a fost selectat pentru trei festivaluri, printre care si la Santiago de Chile.

Mai mult decât pentru alte cărți, am avut emoții la apariția acestui roman. Mi-am dat întâlnire cu Eugen Negrici la Polirom. Abia ajunseseră pachetele, am așteptat un timp, apoi am văzut romanul, cu fanariotul pictat ...

Cum începi un roman? Cu o afirmație șocantă? Cu o descriere? Intrând în miezul acțiunii?

Mâța Vinerii printre cele mai vândute cărți. Un film de Mirela Nagâț, TVR 1.

Cine sunt eroii mei, cum arată, ce rol au în roman? Fiecare personaj exprimă o legătură, una dintre acele întâlniri, pe parcursul căreia doi oameni (eu si personajul) au locuit în aceeași picătură de apă. ...

Un atelier despre căile întortocheate ale literaturii

Deschisesem poarta mov, luată pe sus, în aventura unui erou care mi-era ca un frate. În imensitatea lumii nu existam decât eu și el.

În dialog cu Andra Rotaru, pe DLITE, la Goethe Institut

Literatura contemporană nu este săracă nici cantitativ, nici calitativ. Putem spune că avem destui autori, chiar și tineri, ale căror creații rezonează cu așteptările cititorilor, indiferent de gusturile literare. Un articol de CARLA-FRANCESCA SCHOPPEL ...

Despre scris, citit, faptă și ficțiune. Și despre diavolul îndrăgostit. De vorbă cu EUGEN ISTODOR video

Despre scris, citit, faptă și ficțiune.

Despre scris, citit, faptă și ficțiune. La CRU, Facultatea de Franceză

Despre scris, citit, publicat în China. Festivalul de Literatură EU-China. La Conviețuiri cu Camelia Văcaru.

Despre cărți și călătorii fabuloase, cu Răzvan Ursuleanu

Uniunea Europeană organizează anual un mega festival de literatură în China. Cea de-a treia ediție a avut loc în fostul Canton (Guangzhou și Shenzhen), în perioada 18-26 noiembrie. Au participat 9 țări europene, printre care ...

Romanul Mata Vinerii a aparut recent la Editura Orpheusz (Budapesta), in traducerea lui Szenkovics Eniko. În limba maghiara titlul romanului este Arto receptek konyve (Cartea bucatelor rele). La invitatia Uniunii Scriitorilor Maghiari, Doina Rusti s-a ...

Prima proiecție, la Palatul Sutu, în cadrul întâlnirilor de joi, organizate de Cătălin D Constantin Aceasta este povestea reală a unei cărți, pe marginea căreia un bărbat îndrăgostit și-a scris povestea. Era anul 1918, pe ...

În dialog cu Laurențiu-Ciprian Tudor despre scris, scriitori și cititori Scriitorul este un om care scrie și se recomandă prin scris. Cine se bate cu pumnul în piept că este scriitor, dar n-a scris mare ...

O cronică în cotidianul chillian El Mercurio, semnată de Pedro Gandolfo, considerat în mod unanim cel mai exigent și rafinat cronicar din Santiago de Chille.

O cronică în cotidianul mexican "La Jornada"

În Piața Mesu Bidda Doina Ruști va participa, alături de scriitorul Omar di Monopoli și de Roberto Merlo la un eveniment literar prezentat de Simonetta Bitasi. Evenimentul se derulează în cadrul Fastivalului de Literatură de ...

Un dialog cu Codruț Baciu despre scenariu și scris

Cărți pe Amazon

Un roman de aventuri singular (Leonardo Sanhueza)

Un dialog cu Andreea Chebac Am cititori reali și devotați. Tot ceea ce am realizat în privința promovării a fost posibil numai grație generozității și solidarității cititorilor mei.

Un dialog cu Florin Pârjol despre bucătărie magică, proustianism și ospățul lui Trimalchio. Niciodată n-am putut să-mi închipui în rolul bucătarului decât un bărbat: emoționat, cu mintea plină de poeme.

Fantoma este catalizatorul narativ care face să se manifeste forțele secrete

De vorbă cu Eva Tipaldos

De vorbă cu Dana Mischie și Simona Chițan.

Fantoma din moară, de la ediția princeps până azi

Un interviu de Eugen Istodor

Despre scris, citit, publicat. Confesiuni de scriitori. Romane vechi și noi: Doina Ruști și Radu Vancu. Librăria Humanitas, Sibiu.

Un interviu de Radu Nechit

O discuție despre istorie și adevăr, pe marginea romanului Fantoma din moară.

Un interviu de Diana Popescu

Întâlnire cu Adi George Secară. O cronică pe BookHub

In Comunitate, pe București FM, cu formidabilii Mihaela Ioniță și Răzvan Ursuleanu (producător: Cristina Toma)

Dialog cu Florin Saiu

Despre sfârșitul literaturii, despre noua poveste

*Îmi place și cum scrie, și ce scrie. E una dintre marii noștri romancieri contemporani. Nu v-ar veni să credeți, dar nu i-a fost ușor să debuteze. Chiar și azi, după cîteva romane extraordinare, masculii ...

Un interviu de Mirela Nagâț

De vorbă cu Maria Capelos

Despre "Mâța Vinerii" și rețetele vrăjitorești din roman

De vorbă cu Delia Vrânceanu, la Realitatea TV

Întâlniri cu cititorii

Ioana Pârvulescu și Doina Ruști la Facultatea de Litere

De vorbă cu Robert Șerban, TVR 3

Reportaj de Manuela Aldea si interviu semnat de Camelia Văcaru

De vorbă cu Andreea Barbu Terzian și Ovidiu Șimonca despre romanul Mâța Vinerii și alte scrieri.

Istorie și vrăjitorie. 1798. București

De vorbă cu Mihaela Ioniță și Răzvan Ursuleanu la București FM

De vorbă cu Ciprian Burcovschi.

Un roman în registru fantastic

De vorbă cu Mihaela Ioniță și Răzvan Ursuleanu la București FM

Doina Ruști și alți scriitori contemporani

Cand scriu, sunt o pisica indragostita. Dupa ce termin, ajung un fel de fotoliu uzat, care de—abia daca mai pastreaza forma pisicii.

Doina Ruști în dialog cu Ivana Vitanovska

Doina Ruști în dialog cu Marija Sarevska

Beyond the epigonism ruling over the literature of the world, there are a few notable attempts to create something original. We have here people elaborating on the autobiography style already outworn by the last decades’ ...

În Librăria Luxemburg din Torino, alături de Roberto Merlo și Noemi Cuffia

Plovdiv (with Vasilka Alexova & [Bojidar Kuncev)] [Torino, 2010 (with Dan Lungu, Adrian Babeți, Radu Pavel Gheo)] [ Granada, 2012] Torino, 2012 (with Marco Dotti, Roberto Merlo) Berlin, 2013 (with Gabriela Admeșteanu, Jan Cornelius) Leipzig, ...

Manuscrisul fanariot a fost reeditat în colecția Top 10+, la Polirom

Despre manuscrisul fanariot, pasiuni, copilărie și dinți strâmbi

Revista Sözcükler, Istanbul, a publicat fragmente consistente din Manuscrisul fanariot.

De vorbă cu Cristian Răuțu la Reportajele Telejurnalului, TVR 1

Despre armată

Despre cărți

Romanul Lizoanca la 11 ani, a intrat in topul celor mai bune 10 romane apărute în 2015 în Ungaria.

La mia amicizia con Doina Ruști è piuttosto recente e nasce dai nostri legami comuni con l’editoria italiana, dalla sua partecipazione alle Serate Italiane, presentate anche in questa rivista, ma il vero movente è la ...

Andreea Chebac și Leonard Ancuța prezintă Manuscrisul fanariot

Patru zile, in care se amestecă mai multe lucruri aparent diferite: carti, turci, piețe, morți, chilipir, roboți noi si puțintică baclava. Plus târgul

De vorbă cu Bianca Zbarcea

Despre Manuscrisul fanariot, la apariție

Nu cred că voi mai scrie următorul roman.

Să caști gura admirativ pe la ușile altora și să-ți pară rău de pușcăriași - iată două lucruri cât se poate de românești. Dar să nu vă repeziți să spuneți că sunt rele! În adâncul ...

Povestirea Cristian (din Cămașa în carouri, Polirom, 2010) a devenit film.

Manuscrisul fanariot - o poveste din Bucureștii vechi, cărți, idei, scavi,istorie, pasiuni.

Fanarioții erau înnebuniți după balerine mecanice. Visau la Frankenstein.

Doina Ruști de vorba cu Marius Constantinescu, in emisiunea Lianei Stanciu, pe TVR2, despre Manuscrisul fanariot.

Uneori am impresia că au murit cititorii de literatură bună, dar de fiecare dată apare câte unul, un supraviețuitor cu față eroică

Cronica lui Antonio J. Ubero, la romanul Lizoanca, in La Opinion de Murcia

Recenzie la Mămica la două albăstrele de Andreea Banciu

Lansări

FILIT 2013

Întâlnirile de toamnă cu Iașiul îmi aduc aminte, automat, speranțele pe care mi le-am făcut în anii tinereții, de la Râpa Galbenă până sus, în Copou:)

L’omino rosso (Nikita Editore, 2012, Firenze) de Doina Ruști

Lectură din “Lizoanca" (trad. Jan Cornelius), Ed Horlemann, Berlin Un eveniment organizat de senatoarea Susanne Kastner și Deutsch- Rumänisches Forum. Cu sprijinul Ambasadei României, Berlin.

Cu L’Omino Rosso, alături de Marco Dotti și Roberto Merlo

Gianluca Veneziano despre Lizoanca

Povestirile stranii din Nostalgia lui Cărtărescu, viziunea lui Patapievici despre lumea lui Dante și aventurile lui Zogru au fost, în mare, subiectele discuției. 

De vorbă cu Anca Ionescu și Raluca Rădulescu. O zi de vară, o carte regăsită, un deznodământ amânat 12 ani.

Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, pentru literatură pe anul 2009, a fost acordat Doinei Ruști pentru romanul Lizoanca la 11 ani.

Interviu despre Patru bărbați plus Aurelius cu Stelian Țurlea

Doina Ruști, Daniel Cristea Enache, Dan Lungu, Ada Condeescu, Roxana Condurache și Cristi Dionise.

Inevitabilitatea literaturii - cronică la Patru bărbați plus Aurelius de Gabriela Gheorghișor

În Control Club, patru scriitori seducători, inteligenți și cu faimă de donjuani, Dan Silviu Boerescu, Daniel Bănulescu, Bogdan Alexandru Stănescu si Bogdan Odăgescu, prezintă romanul Patru bărbați plus Aurelius. Moderator Oana Boca.

Bucureștiul e unic, pentru că permite fiecărui ins să-și alcătuiască propria geografie

Doina Ruști prin București, pe urmele personajelor sale din Cămașa în carouri (Polirom, 2010), alături de traducatorii: Anja Arsic, Elena Borras, Timea Daroczy, Irina Djuran, Piotr Fiederowicz, Alexandru Gorda, Clara Mitola, Jelena Popadic, Faustine Vega. ...

Una dintre primele mele experiențe de viată se leagă de o pisică, de-a cărei coadă am atârnat un cârlig de rufe.

Despre "Cămașa în carouri și alte 10 povestiri”, la Radio România Actualități, cu Mihaela Helmis Peste terasă plutea un miros amărui, iar Mami ridică botul, așteptându-se să identifice imediat sursa. Copertina verde vibră îndelung, căci ...

Premiul pentru proza pe 2008 acordat de Uniunea Scriitorilor din Romania romanului Fantoma din moară de Doina Ruști, Editura Polirom, 2008.

Despre fantome

Despre Zogru