Doina
Ruști

Se moare foarte adesea suspect, enigmatic, pe neașteptate în cele 52 de povestiri care sunt tot atâtea ciudățenii repaginate și inteligent, și cu umor, și cu evidențierea conștiinței auctoriale și, mai presus de toate, în spiritul veacului nostru de povestitoare - majoritatea personajelor din Depravatul din Gorgani trăiesc sub semnul și în spiritul nemăsurii. Al exagerării. În primul rând în dragoste, în sex și în tot ceea ce înseamnă plăcerile vieții. Dar și în furt, hoție, înșelătorie, dorință de căpătuială. mai mult

„Iubiri imposibile, scrise cu talentu-i binecunoscut, ridică perdeaua de pe o lume surprinzătoare.”

„Doar ochiul introspectiv al autoarei și talentul său scriitoricesc fac ca bucăți de hârtie îngălbenită de trecerea timpului să fie capabile să transpună chipuri și veșminte, moravuri și bizarerii amoroase din peisajul bucureștean fanariot.”

Avem o frescă balcanică documentată meticulos, basme orientale cu accente fantastice, cu mult haz și șarm, pornind de la ideea unui exces uman, a unui extra-ordinar, privit prin lupa unui mare scriitor. Niște înscrisuri vechi sunt tratate alchimic de Doina Ruști și devin aur, adică literatură adevărată.

Seducţia narativităţii, amestecul de miraculos și cotidian, erudiţia melancolică și voluptatea stilului, plăcerea de a construi arhitectura unui imaginar fabulos par să fie cele
mai relevante particularităţi ale cărţilor Doinei Ruști...

O lume întreagă reînvie sub ochii cititorului de azi, bărbaţi frumoși și cinici, agresivi și pedanţi, de o cruzime tulburătoare, unii dintre ei pedepsiţi la cazne sau omorâţi, femei voluptuoase, de un farmec insolit, într-un univers al pito- rescului balcanic, al malversaţiunilor, pă- catelor, în care senzaţiile se transformă în marfă ce poate fi vândută și cumpărată, așa cum negustorii din carte, în număr foarte mare, vând de toate pentru toţi (bijuterii, haine, ceasuri, mâncare). Ceea ce oferă unitate cărţii este epicul condus cu măiestrie, dar și atmosfera realist-ma- gică, de pitoresc atroce și fantastic aburos, în care se întrepătrund culori și forme, veșminte de altădată, străzi întortocheate și clădiri vechi, iubiri, gelozii și trădări, portrete pastelate dintr-o galerie umană de o diversitate deconcertantă (negustori, boieri, artiști, femei de toate felurile etc.).

Cartea în sine este o bijuterie, e sedu- cătoare ca aspect grafic, prin ilustraţiile fastuoase și tiparul măiestrit, remarcân- du-se, ca și alte cărţi ale Doinei Ruști, prin pasiunea documentării, prin jocul între ficţiune și realitate, prin patimile puse în scenă în geografia tulburătoare a Bucureștiului fanariot. Un fel de „duh al unei lumi inaccesibile“ străbate toate naraţiunile din această carte cu farmecul unei scriituri dense, plastice, ispititoare și tandre.

Cu siguranță, veți fi vrăjiți de stilul său unic, poetic și livresc; ba mai mult, veți fi iremediabil îndrăgostiți de vitalitatea cuvintelor sale, cărora le conferă frumusețea și expresivitatea unor tablouri de epocă ce imortalizează un secol fabulos, plin de savoare și fapte demne de povestit printr-o voce de neuitat, cu accente când comice, când dramatice. mai mult

Volumul pornește de la personajul sugerat în titlu, un aventurier, un libertin, și continuă superb.

Povești, istorii care te pot lăsa cu gura căscată. Adevărate subiecte de romane. Cu iubiri nenumărate și trădări nenumărate, destine frânte ori fericite, aglomerări amestecate în târguri și bâlciuri, drumuri prăfuite, divane care sfârșeau repede cu trimiteri la cazne și câte și mai câte, toate povestite cu tandrețe și umor încântător și, surpriză, mai peste tot cu raportare la zilele noastre. Portrete de boieri, poeți, femei ușoare și femei credincioase, artiști plastografi, negustori, vizitii și sclavi – da, era epoca în care te puteai duce la târg, la anumite sărbători, să-ți cumperi un rob. Nu cred că s-a scris ceva mai admirabil despre epoca fanariotă – nu intră în discuție tomurile de istorie pură – decât cărțile Doinei Ruști despre această epocă.

Am citit cu drag cartea, am avut senzația că aș putea găsi originea ei într-un text scurt, scris de Borges, de Foucault sau de Julio Cortazar. De ce ? Lectura depășește gândurile obișnuite, renunță la planurile comune, ne situează în Diferit și Autentic. Utopiile sunt dispuse să evadeze, heterotopiile abandonează schemele tocite. Cu fiecare povestire am pășit într-un alt spațiu, am descoperit acțiuni neconvenționale, semn că această carte diferă de multe altele pe care le-am citit.

Uneori, aș fi putut să țin narațiunea în palme, ca pe un poem liric, să-i disting funcțiile simbolice, dar un singur lucru rămânea imposibil: să completez cu propria ficțiune. Simțuri vrăjite! Premoniții, revelații.

Farmecul e dat de forța de comunicare, de felul în care Doina Ruști îngăduie misterului să se dezvăluie. E aici euforie, e o sintonie ce coincide cu ceea ce gândesc despre straniu, despre miracol și atracție, despre necunoscutul clipei ce nu mă lasă să ațipesc și mă determină să revin, să recitesc pagini întregi.

Povestirile Doinei Ruști rămân prin natura pasionată și febrilitatea interioară, prin flerul narativ și exuberanța imaginației.

Sunt observații psihologice extrem de rafinate, dincolo de clișeele prin care suntem învățați să privim lumea.

Se demonstrează că legile atracției nu sunt liniare, previzibile, sau, mai bine zis, vizibile. Ceva din zonele ascunse ale ființei caută și găsește, ceva ce îi poteleste foamea emoțională în faldurile celeilalte ființe.

Depravarea înseamnă, de fapt, să te abandonezi demonilor interiori, mereu flămânzi și cu atât mai flămânzi cu cât începi să îi hrănești.

Demonul fanteziei

„Depravările din volumul Doinei Ruști sunt povești hipnotizante, relatate alert și cu mână sigură, sunt realități textuale realizate pe schema melanjului dintre faptul atestat documentar și ficțiune, cea din urmă însă prevalând."

Dar itinerariul „desfrânării” va fi înregistrat,

cosmopolit și arhaizant, niște „calici”, o comoară

dispărută, multe alte povești stilate și stilizate, ambalate

armonios și elegant, aburos ca o legendă locală, ca mithos

autohton, dâmbovițean. În veșminte și cu obiecte pestrițe,

savuros descrise, cu femei fatale, pierdute în destrăbălări

cu parfum mistic, enigmatic, pasional.

Limbajul, pe măsura tablourilor, e de preț și e

neprețuit, atestând o prozatoare – stilist, estet, de ingenios

elan narativ. O expertă a portretului și a scenelor

evocatoare, o recreatoare de atmosferă. Desigur, autoarea,

Doina Ruști, „marcă înregistrată”.