Cărțile la pachet, băgate pe gât de librării, mă enervau cel mai mult. Erau de regulă cărți socialiste, ale unor politruci ori ale nevestelor sau amantelor de politruci, și chiar dacă n-ar fi fost așa, oricum nimeni nu m-ar fi putut convinge de contrariu. Uram pachetele. Nu cumpăram cărți la pachet! Iar dacă chiar era o carte pe care n-o puteam lua altfel, cum a fost Don Quijote de prin ’87, pe care a trebuit să-l cumpăr la pachet cu un volum insipid, ei bine, de regulă lăsam ostentativ în librărie cartea care era băgată cu forța în același pachet cu Cervantes.
