Ce tabieturi-vicii recomanzi unui cititor pentru a face mai buna lectura ultimelor tale trei cărți? In ce decor sa le citească?
Dintre viciile promovate, vinul roșu cred că se potrivește pentru toate trei. Mâța Vinerii ar putea fi citită în bibliotecă, ținând picioarele întinse voluptuos peste măsuța acoperită și ea cu tomuri, de preferință bătrâne - zoologii medievale și rețetare de magie, plus un dicționar latin-român. Nu pentru c-ar fi nevoie de el, ci mai mult pentru impresia artistică. Logodnica se citește cel mai bine pe avion, ciugulind discret ciocolată cu alune. Cât despre cel de-al treilea roman, Fantoma din moară, fiind o reaparție (căci reeditare nu-mi place) aș propune o țigară, una dintre cele care umplu camera de ceață și de parfum, atmosferă numai bună pentru fantome, daimoni înaripați și steaguri roșii. Astea din urmă vin la pachet, n-ai ce să faci!
Când te pierzi în propriile tale scrieri? De ce? Numește momente și întâmplări.
Uneori niște aripioare perfide îmi mută viața în alt loc. Așa mi s-a întâmplat anul trecut pe când treceam niște note în catalogul de la Litere. Scriu rareori de mână, iar în acea zi fiecare literă avea coridoare și uși, încât nu știu cum, după ce am rotunjit câteva a-uri și-am intrat în galeria de cifre, în mintea mea s-a deschis lumea adevărată, a cărților de vrăji și a Mâței Vinerii. Mai avusesem eu momente de visătorie, dar niciodată nu m-am dus atât de departe. Dar chiar și-așa, prin cețurile lumii mele am simțit în frunte ochii consternați ai Marinei Ciobanu, care de obicei veghează cu răbdare deasupra doctoratelor de la Litere. Și revenind în miezul realității curente, mi-am dat seama că scrisesem data de vreo 30 de ori. Și nu oriunde, ci pe inviolabilul catalog de examen!
Pune cap la cap povesti din romanele tale și alcătuiește unul nou.
Caterina Greceanu a fost o femeie răpitor de frumoasă, moartă la prima tinerețe din cauză că s-a infectat cu un virus, cunoscut sub numele de Zogru, Acesta își ducea traiul într-un elixir care promitea fericirea. În ciuda realității simple, moartea Caterinei a fost socotită de contemporani una dintre celebrele crime cu autor necunoscut, iar povestea ei a fost scrisă, într-un singur exemplar, de către Tilu Bejescu, calemgiu bucureștean din secolul al 18-lea. Mulți ani după aceea, cartea a ars, într-o zi de noiembrie, în curtea învățătorului Nicolescu, din ale cărui consemnări am aflat-o, iar din laptopul meu s-a răspândit prin rețele, prin contribuția unui hacker, care a redenumit-o L’omino rosso, ca să-i inducă în eroare pe mulții amatori de fantome, de zei ori de cărți pierdute. Impresionată de poveste, o ziaristă din Chișinău a înființat o fundație, dedicată Caterinei Greceanu, a cărei președintă de onoare este însăși prietena mea, Lizoanca.
Fă un top trei al personajelor tale preferate din ficțiunile lumii. Ce le-ai spune?
Preferate, naratologic, ar fi:
Nikolai Vsevolodovici Stavroghin
Thomas Sutpen
Ferdinand (din Moarte pe credit)
Le-aș spune: Citiți, băieți, citiți ce-au scris femeile despre voi!
