Pe la finele anilor 80 făceam naveta la București, adică veneam din când în când acasă, după ce terminam programul meu socialist, la un liceu socialist, dintr-un oraș de provincie. Casa din București era de fapt o cameră, destinată unei singure persoane, care era soțul meu. Nu aveam buletin de București pentru că orice om era obligat să locuiască unde muncea. Apăream întotdeauna sâmbătă seara, când scăpam de la școală, și mă furișam în casă. Mai precis încercam. Pentru că oricâte tertipuri aș fi inventat, dădeam nas în nas cu milițienii de la Sectorul 1, care mă tapau de 250 de lei.
Citeste mai mult: adev.ro/ps0jl1
Pe larg, în Adevărul
