După ce-am răsfoit Adolescentul lui Dostoievski, alături de Bianca Cernat, am început să mă gândesc la anii grei, ai formării, la școală și la multele fețe ale educației.
Există o poveste veche românească, culeasă din satul Obilești (Vrancea), de către învățătorul A. V. Mogoș, transmisă lui Hasdeu la anul 1885.
Un om bătrân și sărac avea trei fii, de a căror soartă era preocupat cu disperare. Într-o zi le-a ordonat să intre la stăpân, dar nu la oricine, ci la Omul Roșu, cu toate că știa foarte bine ce reputație proastă are acesta. Se spunea că este amăgitor și crud cu cei slabi, însă unii susțineau c-ar fi fost destul de generos cu învingătorii.
Bătrânul părinte, aflat la finele vieții, are mare încredere în fiii lui, dar mai mult decât asta, vrea neapărat să afle care le este valoarea. De aceea, confruntarea cu Omul Roșu devine pentru el alternativa scurtă a vieții celor trei fii. În cazul în care ar fi reușit să treacă acest obstacol, nimic nu le-ar mai fi stat în cale.
Totuși, e de neînțeles pentru mine de ce-i trimite pe toți trei.
