"Avem, deci, un roman care a plecat de la niște istorii cu iz fantastic și a ajuns la o viziune despre lume și viață care emoționează cel puțin tot atât cât pune pe gânduri. Viziune în care esența umană este ceva inefabil, care transcende spațiile și timpul, care se poate ameliora, dar se poate și înrăutăți în periplul ei. În același timp, o viziune despre moarte care nu poate lăsa indiferent niciun cititor. Finalul romanului reconfigurează tot textul, propunând o interpretare extrem de îndrăzneață pentru un fenomen contemporan.” (Serenela Ghițeanu, Revista 22)
https://www.youtube.com/watch?v=T-Ed8Gh1bK0
De vorbă cu Natașa Culea, la BOOKMEDIA, A7TV
„Capitolul „Roșcovii”, în care dispărutul Căpriceanu are un dialog de pomină cu roșcovii sălbatici, eterni, face astfel saltul de la romanul exotico-magico-realist la cel metafizic. Iar finalul romanului vine cu o surpriză de proporții. “ (Idem)
