Limba e vie. Când stagnează, e de rău. Prin urmare, orice modificare este, din punctul meu de vedere, benefică. Și nu mă refer doar la vocabular, care se află în vitrină, ca să zic așa, ci la schimbările mai subtile, la cele fonetice, de exemplu. Generațiile interbelice făceau diferența de pronunție între î și â. Pronunțau sânge, stânjenel ori zgârcit, cu un sunet intermediar între â și ă. Acest lucru făcea ca limba să sune mai molcom. Și z-ul era dus spre s. Generațiile de după revoluție au dat o anumită agresivitate sunetului e și au modificat topica. După cum oamenii aflați azi sub vârsta de 16 ani au o eleganță în pronunția vocalelor, care pe mine mă seduce.
Dar, într-adevărat, vocabularul este cel mai expus. Englezismele de film exprimă o expansiune a limbii, de care nu trebuie să ne temem. Fenomenul nu e unic în istorie. Și prin anii ‘30 a existat o invazie similară, în urma căreia limba română s-a îmbogățit, a căpătat elasticitate, apoi a renunțat la balast. Multe englezisme au fost adoptate, înglobate, românizate: miting, single, bandă, pick up/picap.
Cât privește diferențele, nu le putem contesta, dar mi se pare mult mai puternică tendința de uniformizare. O limbă puternică este cea cu unitate, conferită întotdeauna de limba literară și de regulile ei. De exemplu, când regulile sunt încălcate, limba își pierde din forță: am observat că există oameni care și astăzi, după decenii bune, resping scrierea cu â. Or, regulile nu se discută, ci se aplică, deorece ele fac parte din acea convenție care întărește o limbă.
Totuși, mereu au existat conservatori, care încetinesc mersul limbii, fără însă, ca, pe termen lung, s-o poată ucide. Evoluția unei limbi depinde de educație, chiar și de una haotică: ieșirea din lagărul comunist a dus la călătorii care au schimbat optica și perspectivele de viață ale multor români. Aceștia au introdus și în limbă cuceririle lor. Și nu e rău: calcul lingvistic, traducerile după ureche, echivalările acceptate prin uzul impus de rețelele sociale sunt cu mult mai utile decât folosirea penibilă a orografiei arhaice.
Prin aceasta vreau să spun că rețele sociale au avut în anii din urmă un rol de unificare a limbii, în bună măsură benefic, din care motiv regăsești expresii de genul am citit în online atât în gura unui om fără educație, cât și în gura unui savant.
Mai mult în:
