Dragă personaj - așa se numește emisiunea Denisei Popescu, prietenă veche, care locuiește într-un poem. Așa c-am vorbit despre literatură și despre sursele ei.
Mărmănjica își aminti vocea Doctorului și o ajunse din urmă lumina portocalie a unei după‐amiezi în care el îi povestise istoria unui drac, pe care îl părăsise norocul. Îl și văzuse în minte, imberb, foarte tânăr și deșirat. N‐avea coarne și n‐avea coadă. Era doar o fiinţă care se pregătea să devină ceva și care ajunsese întâmplător pe la Balta Gorganului.
Pentru Doctor, totul începea și se termina în mahalaua Gorgani, la biserica de pe Gorgan, în miezul Gorganului sau măcar undeva, în întinsa plasă Gorgani. Așa că dracul slăbănog nu putea să ajungă decât acolo, într‐o zi de vară, când în inimile bucureștenilor cresc aripi și vise, așa cum i se întâmplase unui luntraș.
Acesta cânta cu o pasiune care făcea să vibreze balta și să pâlpâie lumânările din biserici. Însă dracul n‐a fost în stare să aprecieze valoarea acelui cântec, care pur și simplu îl zgâria pe creier. Ar fi vrut să‐l amuţească pe cântăreţ, dar nu știa cum, căci n‐apucase încă să înveţe prea multe.
Știa însă vraja care te transformă într‐o pasăre pentru un timp scurt, atât cât să treci balta, de exemplu, și era foarte mândru de învăţătura aceasta, pe care o căpătase într‐o academie drăcească. Vrând să scape de cântecul nesufe‐ ritului barcagiu, îl invocă pe demonul aripilor, rugându‐l să‐l treacă balta, să‐l ducă departe. Însă, printr‐o întâmplare lungă, care nu mai merită spusă aici, dracul a greșit invocaţia și s‐a transformat într‐o libelulă. Și nu pentru o zi, două, ci pentru tot restul vieţii sale eterne.
Cum era și cam repezit din fire, grăbindu‐se să se înalţe cât mai departe de cântăreţ, pur și simplu și‐a zdrelit burta într‐un mărăcine, înduioșându‐l chiar și pe Dumnezeu. Într‐un exces de bunătate, stăpânul lumii de sus hotărî ca din sângele dracului fără noroc să se nască o floare. (Homeric)
